Politici Reconsiderate

Acum, la început de mileniu, apare ca firesca întrebarea, cel putin în mintea specialistilor, familiarizati fenomenului adminisratativ - este administratia publica româneasca pregatita sa faca fata noilor provocarii si exigente ale debutului de secol si mileniu?

Parafrazând cuvintele unui distins si experimentat 5n problemele administative, autor al unei recente lucrarii dedicate crizei administratiei, se poate spune ca administratia româneasca se afla astazi 5nrt-un impas! Este pentru cei mai multi evidenta o asemenea concluzie, astfel ca, 5n ciuda tuturor eforturilor depuse, cel putin, suntem 5nca departe de momentul primenirii si schimbarii la fata a administratiei, potrivit aspiratiilor actuale ale intregii societati românesti.

Trecuta printr-un proces parca, interminabil, al tranzitiei, 5n care sistematic s-a clamat, cu mai mica sau mai mare intensitate, de catre fiecare guvern - reforma administratiei (!), nici pana astazi nu suntem 5n masura sa afirmam cu certitudine ca am gasim drumul spre adevarata schimbare a adminisratiei publice 5n România.

Stim ceea ce nu vrem de la administaratia publica româneasca, anume perpetuarea centralismului, a birocratiei excesive, a formalismului exacerbat, a coruptiei, a anchilozarii si imobilismului administrativ, a lipsie de respect fata de cetatean si fata de problemele acestuia.

Stim de asemenea, ceea ce ne dorim de la administratie, vrem modernitate, vrem eficienta, vrem descentralizare, vrem ca cetateanul sa fie „servit promt 5n satisfacerea intereselor lui, ne dorim realizarea interesului general, asa cum este el stabilit si promovat de catre institutiile politice ale statului.

Ceea ce nu stim, 5nca, este cum sa relizam toate aceste deziderate?

Din nefericire, nu s-a reusit nici pâna 5n prezent sa se identifice 5n mod corect, cauzele reala si ascunse ale crizei administrative, generatoare de nemultumiri si de reprosuri din partea publicului, care asteapta sa fie slujit, conform asteptarilor lui. Nu s-a gasit nici „reteta” adecvata metamorfozarii administratiei, demna de un nou statut 5n prag de mileniu si nici mijloacele care sa imprime o reala revigorare a administratiei publice românesti.

Oare interminabilele restructurarii din domeniu sunt ele suficiente pentru a oferi satisfactie cetatenilor? Cu siguranta nu!

Solutia crizei administratiei românesti, si totodata cheia reformei administrative, rezida cu prioritate, 5n mod esential, 5n reconsiderarea politicilor privind personalul administratiei, adevaratul „motor” al actiunii ample si complexe care o presupune sistemul administratiei publice din România. Excluzând o abordare de tip globalist, de cele mai multe ori nefericita si paguboasa, punct nevrotic al starii perpetue de criza, 5l constituie absenta ori slaba reprezentare 5n peisajul administrativ al administratorului, a autenticului om de administratie.

Dezideratul formarii acestuia este reclamat de societatea romaâneasca 5nca de la sfârsitul secolului XIX, atunci când se realizeaza fundamentarea unui sistem modern de 5nvatamânt administrativ, adaptat nevoilor epocii.

Astazii, eforturile si experientele de peste timp au fost uitate, ignorându-se cu destula usurinta, exigentele, metodele si principiile formulate 5n cadrul scolilor românesti de administratie ante- si interbelice. Dincolo de acestea, este regretabil ca nu se costientizeaza pe deplin. nici macar cu valoare de principiu - necesitatea pregatirii si formarii unui astfel de functionar public, decât cel cu care ne-am obisnuit pâna astazi.