Prezumpția de Nevinovăție

Despre vinovatie si dreptul fiecaruia la o justa judecata s-a scris pentru prima data în Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului aceasta fiind unua dintre elementele cheie ale urmarilor Revolutiei Franceze de la 1789. În acele timpuri dezbaterile Adunarii Nationala constituita din reprezentantii poporului francez au lansat solganul „liberté, égalité, fraternité”, iar în articolul 9 precizau “Orice om este presupus inocent, pâna în momentul în care a fost declarat vinovat; daca se considera indispensabil a-l aresta, orice act de constrângere în afara celor necesare pentru retinerea lui trebuie sa fie aspru pedepsit de lege”. Dupa 159 de ani Organizatia Natiunilor Unite elaboreaza primul document oficial adoptat de o organizatie internationala Declaratia Universala a Drepturilor Omului care spunea în art. 11 Orice persoana acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul sa fie presupusa nevinovata pina cind vinovatia sa va fi stabilita in mod legal in cursul unui proces public in care i-au fost asigurate toate garantiile necesare apararii sale. Nimeni nu va fi condamnat pentru actiuni sau omisiuni care nui constituiau, in momentul cind au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului international sau national. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsa mai grea decit aceea care era aplicabila in momentul cind a fost savirsit actul cu caracter penal.

Dupa doua sute de ani de la revolutia franceza, România a desemnat în Constitutia tarii prin art 23, pct. 3 principiul nevinovatiei ca o rezultanta a libertatii individuale.

În Codul de procedura civila libertatea individului este recunoscuta înca din primul articol care precizeaza ca “procesul penal are ca scop constatarea la timp si în mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savârsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala”.

Deci, înca din primul articol al Codului de procedura se stabileste faptul ca fiecare are dreptul la judecata dreapta în cazul în care a savârsit o fapta penala, dar si faptul ca nici o persoana nevinovata sa nu raspunda pentru o fapta pe care nu a comis-o.

De asemenea, pentru un proces de judecata echitabil tot Constitutia României prevede dreptul la aparare în art. 24 care consfinteste faptul ca dreptul de aparare este garantat în tot cursul procesului.

Pâna la modificarea Codului de procedura penala din anul 2003 prezumptia de nevinovatie era doar o simpla regula de probatiune.

*Art. 5. - In tot cursul procesului penal este garantata libertatea persoanei.

Nici o persoana nu poate fi retinuta sau arestata si nici nu poate fi supusa vreunei forme de restrangere a libertatii decat in cazurile si in conditiile prevazute de lege.

Art. 66. - Invinuitul sau inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovatia sa.

In cazul cand exista probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie.

Prin completarea Codului de procedura penala prin Legea nr. 281/2003, în art. 5 alin 2 se introduce între regulile de baza ale procesului penal prezumptia de nevinovatie având drept scop tratarea oricarei persoane ca fiind nevinovata pâna la stabilirea vinovatiei, printr-o condamnare definitiva.