Primul Ministru al României

1. Aspecte generale

În cadrul sistemului organelor statului, organele administraţiei publice formează un sistem distinct care realizează puterea de stat prin activitatea executivă care se concretizează în organizarea executării şi executarea în concret a legii, deci desfăşoară o activitate secundum legem.

Constituirea în sistem a organelor administraţiei publice se face pe baza unor principii fundamentale, în primul rând pe baza principiului legalităţii şi al subordonării ierarhice a acestor organe din treaptă în treaptă, până la Guvern, care este organul care exercită conducerea generală a administraţiei publice.

Programul de guvernare pe care Guvernul îl prezintă Parlamentului se realizează prin două variante impuse de respectarea principiului separaţiei puterilor în stat, în sensul că organul legiuitor acceptă sau respinge programul Guvernului. Modificările în program pot fi efectuate, dacă este cazul, numai de şeful Guvernului (Premierul sau Prim-ministrul) .

În statele cu formă de guvernământ parlamentară (ex: Regatul Unit, Germania) primul ministru (sau cancelarul) este şeful Guvernului, autoritatea executivă în stat, şeful statului (Monarh sau Preşedinte) având, cu mici excepţii, funcţii simbolice.

În cele cu formă de guvernământ semiprezidenţială (ex: Franţa, România), primul ministru este şeful Guvernului, dar nu şi al statului, funcţia aceasta fiind preluată de preşedintele statului. Acesta din urmă îndeplineşte funcţii importante mai ales în domeniul politicii externe şi celei de apărare şi de securitate (domaine reservee).

În statele cu formă de guvernământ prezidenţială (ex: SUA), nu există Prim-ministru, atât funcţia de şef al Guvernului cât şi cea de şef al statului fiind îndeplinită de preşedintele statului.

În primele două cazuri avem un executiv divizat din punct de vedere al competenţelor, format din Guvern şi şef de stat, având în vedere că şeful statului şi cel al Guvernului sunt două persoane diferite.

În ultimul caz avem un executiv monolitic, unde instituţia şefului de stat şi cea a Guvernului sunt conduse de aceeaşi persoană.

Dezbaterile parlamentare asupra programului de guvernare înseamnă doar consecinţa raporturilor de colaborare dintre cele două puteri, legislativă şi executivă, ambele puteri ale statului fiind emanaţia poporului şi în slujba acestuia.

Guvernul are rolul de a asigura funcţionarea echilibrată şi dezvoltarea sistemului naţional economic şi social, precum şi racordarea acestuia la sistemul economic mondial în condiţiile promovării intereselor naţionale .

Procedura de constituire a Guvernului, conform reglementărilor constituţionale parcurge patru etape, care îl au ca subiect principal pe conducătorul puterii executive, şi anume:

a. desemnarea de către Preşedintele ţării a unui candidat pentru funcţia de Prim-ministru după ce, în prealabil, s-a consultat cu partidul care are majoritatea absolută în Parlament, ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament, conform art. 103 alin.(1) al Constituţiei;

b. solicitarea de către candidatul pentru funcţia de Prim-ministru a votului de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului;

Rolul cardinal în definitivarea programului de guvernare îi revine candidatului la funcţia de Prim-ministru căruia îi revine şi răspunderea înfăptuirii programului. Acelaşi rol important Prim-ministrul îl are şi la alcătuirea listei Guvernului . În cazul în care candidatul la funcţia de Prim-ministru, în termenul stabilit de Constituţie nu obţine din partea Parlamentului votul de încredere acesta poate să depună Preşedintelui României mandatul primit. După depaşirea termenului de 10 zile, Presedintele poate, fie să mai aştepte finalizarea negocierilor, fie să retragă mandatul încredinţat candidatului, urmărind să înceapă noi consultări politice pentru desemnarea unui alt candidat la funcţia de Prim-ministru.

c. acordarea votului de încredere este cea de-a treia etapa în alegerea şi formarea Guvernului. Conform alin3. al art.103 din Constitutie, se prevede că: “programul şi lista Guvernului se dezbat de Camera Deputaţilor şi Senat, în şedinţă comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majoritar al deputaţilor şi senatorilor. Potrivit acestei reglementări constituţionale se consacră egalitatea ambelor Camere în domeniul politicii statului. Rezultatul dezbaterilor se concretizează clar printr-un final care poate fi pozitiv sau negativ în urma votării, în vederea acordării votului de încredere, atât programului cât şi listei membrilor Guvernului.

Este posibil ca în timpul dezbaterilor parlamentare, candidatul la funcţia de Prim-ministru să efectueze modificări sau precizări cu privire la programul politic de guvernare, sau să facă unele schimbări în lista Guvernului.

Atunci când în lista de guvernare survin modificări pe parcursul executării mandatului, nu este necesar să se ceară votul Parlamentului pentru noii membri ai executivului, întrucât votul de încredere nu se acordă individual ci colectiv, pentru întreaga listă. Respectivele modificări privesc şi pe Preşedintele României şi pe Primul-ministru, ca factori responsabili ai executivului. Presedintele poate aproba, la propunerea Primului-ministru, numirea unor membri ai Guvernului, în caz de vacanţă a postului sau de remaniere guvernamentală.

Dacă Parlamentul nu a dat votul de încredere listei Guvernului şi programului de guvernare prezentate de candidatul la funcţia de Prim-ministru, Preşedintele României va relua procedura de investire, prin organizarea de noi consultări politice, în vederea desemnării unui alt candidat.

d. numirea Guvernului este a patra etapa. Primind lista Guvernului de la Primul-ministru desemnat, Preşedintele României numeşte Guvernul prin decret prezidenţial, conform votului de investitură acordat de Parlament. Numirea Guvernului nu poate fi refuzată de Preşedinte întrucât votul acordat reprezintă expresia voinţei organelor reprezentative ale poporului .