Principii Canonice

În stiinţa Dreptului bisericesc, principiul înseamna un punct de plecare, bază, concept, teza fundamentală, idée călauzitoare, rânduiala, norma generală, lege de bază pe temeiul căreia se emit canoanele sau legile bisericeşti după care se organizează şi functionează Biserica ca societate religioasă.

Nu toate principiile canonice sunt expresii directe ale unor adevăruri de credintă ci unele s-au născut din interesele sau nevoile practice ale Bisericii.

Altele au fost consacrate prin textile canoanele sau prin obiceiul de drept care are însă puterea legii scrise.

De aceea ele se împart în două categorii:

- principii cu fond dogmatic şi juridic

- principii numai cu fond juridic

Principiile canonice trebuie să fie de acord cu învătătura de credintă a Bisericii, ele nu pot fi contrare dogmelor sau moralei crestine, întemeiată si ea pe aceleasi adevăruri de credintă.

Normele generale sau principiile canonice fundamentale pe care se întemeiază legile

actuale ale Bisericii Ortodoxe particulare, sunt principiile de bază ale întregii Ortodoxii, ele constituind unul din elementele esentiale ale unitătii ecumenice a Ortodoxiei, care se afirma în chip întreit, ca unitate dogmatică, cultică si canonică. Aceste principii sunt numeroase.

Ele sunt ierarhizate:

Dintre ele unele se ridică deasupra celorlalte, atât prin cuprinsul lor bogat, cât si prin faptul că au o însemnătate de prim ordin în organizarea si conducerea Bisericii.

Caracterul instuţional al credinţei constituie parte esenţială a fenomenului religios creştin (fenomenul religios nu poate fi conceput numai ca un simplu fapt psihic sau ca o stare de conştiinţă ,ci ca fapt firesc,ca o manifestare exterioară a credinţei,şi ca o materializare a acesteia în forme cultice şi juridice).

Principii canonice cu fond dogmatic si juridic

1. Principiul ecleziologic institutional

Exprimat în întreaga învătatură de credinta a Bisericii, precizează caracterul Bisericii de institutie sau de asezământ văzut si organizat după norme religioase, dar si după norme comune omenesti de convietuire socială.

Forma în care se concretizează acest principiu este cultul şi legislaţia canonică.

Întreaga legislaţie acum în vigoare a Bisericii noastre dă expresie acestui princiupiu canonic cu fond dogmatic,prin care se asigură prezenta Bisericii în istorie,demostrând că Biserica nu este o comunitate nevăzută a celor ce mărturisesc pe Isus Hristos,care şi-ar pierde atât natura cât şi eficienţa harica-soteriologică,în momentul instuţionalizării ei cultice sau juridico-canonice.

2. Principiul organic (principiul alcătuirii si lucrării organice a Bisericii, precum si principiul Institutional-bisericesc).

-pe de o parte el reflectă alcătuirea organică a Bisericii, adică alcătuirea ei asemănătoare cu un organism,reliefând totodată si faptul că toate părtile acestui organism contribuie la săvârsirea oricărei lucrări bisericesti :

-iar pe de altă parte este numit si principiu constitutional-bisericesc , în sensul că el exprima rânduiala canonică specifică, potrivit căreia, unitătile bisericesti si organele de conducere a Bisericii se constituie sau se aleg prin exprimarea vointei tuturor membrilor Bisericii, iar nu numai prin vointa unei căpetenii sau a unei singure categorii de membri.

Fondul juridic

Este concretizat în toate vechile legiuiri bisericesti, ca si în cele în vigoare, în legatură cu

exercitarea întregii puteri bisericesti cu cele trei ramuri ale ei, îndeosebi ramura jurisdictională.

Conform acestor legiuiri, constituirea unitatilor bisericesti, alegerea constituirea si functionarea tuturor organelor de conducere ale Bisericii, se face, atât prin lucrarea stării preotesti, cât si prin lucrarea, directa sau indirecta, pe cale reprezentativă de la parohie până la Adunarea Natională Bisericească, a elementului mirean, precum si a celui monahal.

3. Principiul ierarhic

Constă în organizarea, lucrarea si conducerea Bisericii după rânduiala pe care o imprimă întregii vieti bisericesti ierarhia clerului de instituire divină.

Ierarhia este formată din trei trepte, care se deosebesc unele de altele prin starea lor harică.

-treapta diaconiei

-treapta presbiteratului

-treapta episcopatului.

Principiul se aplica :

-la raporturile dintre slujitorii de instituire divina a Bisericii si la raporturile dintre toti slujitorii ei.

- la raporturile dintre functiile de orice fel care se îndeplinesc în Biserică,

-la raporturile dintre toate organele de conducere bisericească,

-la raprturile dintre unitatile bisericesti.

Fondul dogmatic al acestui principiu se relevă prin urmatoarele elemente:

-prin instituirea divina a preotiei neotestamentare în cele trei trepte ale ei:

-prin faptul că preotia este purtătoare a succesiunii apostolice:

-prin faptul că în aceste două calităti preotia este mijlocitorul principal al harului sfîntitor si

lucrătorul principal al mântuirii:

-prin faptul că preotia este elementul constitutiv esential al Bisericii.

Fondul canonic al principiului ierarhic, se relevă prin urmatoarele elemente:

-prin pozitia pe care o are ierarhia preotească, de element ce formează osatura organizatorică a Bisericii.

-prin faptul că ierarhia preotească detine si exercită în mod individual si în chip sinodal, puterea bisericească, adică mijlocul de conducere a Bisericii:

-prin faptul că ierarhia preotească constituie factorul care asigură ordinea si disciplina.

Totodată, principiul ierarhic este concretizat în organizarea si conducerea Bisericii, prin normele cuprinse în legile bisericesti cu privire la: