Principiile Dreptului International Public - Principiul Neinterventiei

Imagine preview
(9/10)

Acest referat descrie Principiile Dreptului International Public - Principiul Neinterventiei.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 13 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Mona-Maria Pivniceru

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Drept

Cuprins

1. Conceptul, originea si esenta principiilor fundamentale ale dreptului international public 2
2. Definitia si trasaturile principiilor fundamentale ale dreptului international public 3
3. Principiile dreptului internaţional public 6
CAPITOLUL II
1. Principiul nemestecului in afacerile altor state (principiul neinterventiei) 9
2. Neinterventia (neamestecul) in treburile treburile tinand cont de competenta nationala a unui stat 9
3. Inadmisibilitatea interventiei in treburile interne 10
4. Neamestecul in treburile interne si nerecurgerea la forta 11
5. Concluzie 12

Extras din document

CAPITOLUL I

1. CONCEPTUL, ORIGINEA ŞI ESENŢA PRINCIPIILOR FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI INTERNATIONAL PUBLIC

Dreptul international public1 este alcatuit din normele juridice stabilite prin acordul de vointa al statelor si organizatiilor interguvernamentale cu personalitate internationala, avand ca obiect de reglementare raporturile dintre acestea si alte subiecte ale dreptului internaional.

Normele juridice internationale, ca elemente structurale de baza ale dreptului international, in functie de raporturile pe care le reglementeaza si de valorile pe care le protejeaza, sunt clasificate in doua categorii: norme – principii si norme – concrete. Normele principii sunt reguli juridice internationale care au ca obiect cele mai importante raporturi dintre subiectele dreptului international, unele avand caracter fundamental pentru ca guverneaza dreptul international general in ansamblul lui, iar altele fiind principii specifice fiecarei ramuri a dreptului international public, aplicandu-se doar raporturilor din domenii mai restranse. Intalnim, astfel, principii specifice aplicabile dreptului tratatelor, dreptului diplomatic, dreptului drepturilor omului, dreptul international umanitar, dreptul spatial, dreptul marii etc

Principiile fundamentale se detaseaza, insa, in ansamblul normelor – principii ale dreptului international public, reprezentand nucleul acestora si, prin extrapolare, „nucleul dur” al dreptului international public. Toate celelalte principii si norme adoptate, fie in plan universal, fie in plan regional sau bilateral, fie pe cale cutumiara, fie pe cale conventionala, trebuie sa fie conforme cu principiile fundamentale ale dreptului international public.

Pentru ca principiile fundamentale ale dreptului international public sunt destinate apararii celor mai importante valori ale societatii internationale , ale omenirii, ele apartin normelor cu valoare de jus cogens, adica norme imperative, obligatorii pentru subiectele dreptului international, norme de la care nu se poate deroga decat prin reguli de aceeasi valoare. In acest sens, Conventia cu privire la dreptul tratatelor, adoptata la Viena, in anul 1969, stabileste in art. 53: „Este nul orice tratat care, in momentul incheierii sale, este in conflict cu o norma imperativa a dreptului international general. In sensul prezentei Conventii, o norma imperativa a dreptului international general este o norma acceptata si recunoscuta de comunitatea internationala a statelor in ansamblul ei drept norma de la care nu este permisa nici o derogare si care nu poate fi modificata decat printr-o noua norma a dreptului international general, avand acelasi caracter”.

Caracteristica importanta a dreptului international public este aceea ca normele care ii apartin sunt opozabile subiectelor sale numai in masura in care acestea se angajeaza sa le respecte.

2.Definitia si trasaturile principiilor fundamentale ale dreptului international public

Termenul de principiu îşi are originea în grecescul arhe care desemnează acţiunea de a conduce, dar şi mişcarea de a începe. Substantivul arhon înseamnă ceea ce stă de conducător, de căpetenie, pe cînd arheic este începutul, temei logic al lucrurilor. Latinii au tradus din greaca veche verbul arhe cu principium, ceea ce înseamnă început, prim (ar), temei. Din latină

principium îşi păstrează intact rădăcina în română (principiu, principie), franceză (principe), italiană (principio), engleză (principle), rusă (принцип) etc.

Dictionarul de drept international public defineste principiile fundamentale ale dreptului international public ca fiind „reguli de maxima generalitate, recunoscute tacit sau expres de toate statele lumii ca obligatorii pentru acestea in relatiile de cooperare dintre ele”.

Sau, prin principiu fundamental al dreptului international se intelege „ o prescriptie normativa ce se caracterizeaza printr-un inalt nivel de abstractizare dand expresie unei valori internationale universal acceptata si care guverneaza conduita subiectelor de drept international”.

Fisiere in arhiva (1):

  • Principiile Dreptului International Public - Principiul Neinterventiei.doc