Principiile Dreptului Muncii

Consideratii generale

Semnificatia dreptului “munca” (provine din limba slovana – monka) , are mai multe sensuri:

Un prim sens principal , este acela de activitate productiva, dar si de rezultatul acestei activitati.

Al doilea sens, secundar, este de loc de munca , dar si de ansamblul lucratorilor (munca opusa capitalului)

Munca poate fi perceputa in mai multe feluri Poate semnifica durere ori suferinta (fizica sau morala) ajungand chiar si la tortura. Pe langa obligatii, munca mai poate fi perceputa si ca o actiune libera, creatoare.

Insa manuala sau vitala, munca reprezinta o necesitate vitala, o sursa de existenta.

Aprecierea , evaluarea actiunilor umane , din punct de vedere al criteriilor juridice, implica existenta unui sistem de idealuri juridice, integrat intr-un sistem de idealuri, principii si norme universale.

Ca orice ramura a dreptului, si dreptul muncii este fundamentat pe anumite principii.

Principiile dreptului sunt fie idei generale si comune tuturor normelor din sistemul juridic, fie specific unei singure ramuri de drept. Ele sunt reguli fundamentale , intrucat reflecta ceea ce este essential si hotarator in sistemul dreptului.

In linii mari, principiile dreptului se impart in : categoria principiilor generale sau fundamentale , aceasta fiind sfera de cuprindere la nivelul intregului sistem al dreptului a tuturor ramurilor acestuia; categoria principiilor comune pentru mai multe ramuri de drept si categoriile principiilor de ramura.

Principiile fundamentare ale dreptului sintetizeaza si promoveaza valorile esentiale ale societatii, ele reprezinta o generalizare a experientei , o sinteza a multitudinii ipostazelor realitatii, continand acele idei directoare necesare costructiei si realizarii dreptului.

Principiile generale constituie fundamentul principiilor de ramura, caci, stiintele juridice de ramura formuleaza o serie de principii specifice, care se refera la o anumita ramura , avand menirea sa orienteze continutul normelor acesteia, statuandu-le finalitatile concrete pe care le implica.

Principiile generale si principiile fundamentale in dreptul muncii

Principiile generale, constituie , fundamentul principiilor de ramura. Doctrina juridica , avand in vedere criteriul autoritatii principiilor, a propus sa se retina distinct principiile fundamentale ,ca principii care se impun legiuitorului insusi , avand valoare constitutionala si principii generale ordinare, care nu au aceasta calitate.

In dreptul muncii, se intalnesc doua categorii de principii:

- principiile generale ale sistemului de drept

- principiile fundamentale, proprii dreptului muncii

Sunt principii generale: principiul democratiei , principiul legalitatii, principiul egalitatii in fata legii, principiul separatiei puiterilor in stat, etc. Fiind principii ale sistemului dreptului, in intregul sau, se regasesc in fiecare ramura de drept, deci si in ramura care ne preocupa.

Inteles ca un drept cu continut juridic complex, dreptul la munca , in acceptiunea dreptului constitutional , incorporeaza libertatea alegerii profesiei, a locului de munca, protectia sociala a muncii, salarizarea muncii depuse, etc.

Principiile dreptului muncii , idei generale si comune pentru intreaga legislatie a muncii, privesc toate institutiile acesteia, chiar daca pentru unele nu-si manifesta prezenta cu aceeasi intensitate.

Avand in vedere si dispozitiile constitutionale si pe cele ale altor acte normative, principiile in discutie pot fi formulate astfel :

- neingradirea dreptului la munca si libertatea muncii;

- egalitatea de tratament si interzicerea discriminarii;

- negocierea conditiilor de munca;

- protectia salariatilor;

-consensualitatea si buna credinta;

- asocierea libera a salariatilor , precum si a angajatorilor;

- dreptul la greva.