Principiile Fundamentale care stau la Baza Procesului Penal Roman

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Principiile Fundamentale care stau la Baza Procesului Penal Roman.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 3 fisiere doc de 24 de pagini (in total).

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Drept

Cuprins

CUPRINS
Secţiunea I. Noţiunea şi sistemul principiilor fundamentale 2
Secţiunea a II-a. Clasificarea principiilor 2
1. Principiul legalităţii procesului penal 2
2. Principiul oficialităţii 3
3. Principiul aflării adevărului 6
4. Principiul prezumţiei de nevinovăţie în procesul penal 7
5. Principiul rolului activ al organelor judiciare 8
6. Principiul garantării libertăţii individuale şi siguranţei persoanei 8
7. Principiul respectării demnităţii umane 9
8. Principiul garantării dreptului de apărare 10
9. Principiul egalităţii persoanelor în faţa legii şi a organelor judiciare 12
10. Principiul nemijlocirii desfăşurării procesului penal în faţa organelor judiciare
13
11. Principiul desfăşurării procesului penal în limba română 13
12. Principiul operativităţii procesului penal 13
Secţiunea a III-a. Principiul legalităţii procesului penal – Decizia Nr. 45 din 14 martie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi 362 din Codul de procedură penală
14
Bibliografie 23

Extras din document

Secţiunea I. Noţiunea şi sistemul principiilor fundamentale

1. Noţiune

Prin noţiunea de principii fundamentale ale procesului penal se înţeleg acele reguli cu caracter general care guvernează întreaga desfă-şurare a procesului penal. Principiile fundamentale ale procesului penal sunt prevăzute în art. 2-8 din Codul de procedură penală.

2. Sistemul principiilor fundamentale

Procesul penal român este guvernat de următoarele principii fun¬damentale:

a) legalitate;

b) oficialitate;

c) aflarea adevărului;

d) prezumţia de nevinovăţie;

e) rolul activ al organelor judiciare;

f) garantarea libertăţii individuale şi a siguranţei persoanei;

g) respectarea demnităţii umane;

h) garantarea dreptului la apărare;

i) egalitatea persoanelor în faţa legii şi a organelor judiciare;

j) nemijlocirea desfăşurării lui în faţa organelor judiciare;

k) desfăşurarea lui în limba oficială;

l) operativitate.

Secţiunea a II-a. Clasificarea principiilor

1. Principiul legalităţii procesului penal

Principiul legalităţii procesului penal este o transpunere pe plan parti¬cular a principiului general al legalităţii , consacrat în art. 1 alin. (5) din Constituţie, unde se arată că „respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”. Consacrând acest principiu ca o regulă de bază a procesului penal, art. 2 alin. (1) arată că procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege .

Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor instituie necesitatea respectării legii în activitatea judecătorească, specificând în art. 2 alin. (3) că „judecătorii sunt independenţi, se supun numai legii”.

Articolul 16 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară pre-cizează că „hotărârile judecătoreşti trebuie respectate şi aduse la îndeplinire în condiţiile legii”, în art. 17 arătându-se că ele „pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale”.

Respectând principiul legalităţii procesului penal, activitatea pro¬cesuală penală se desfăşoară de către organele judiciare , care trebuie să respecte competenţa pe care o au şi să asigure exerciţiul drepturilor proce¬suale ale părţilor, în vederea soluţionării corecte a cauzelor penale . Astfel, nerespectarea normelor de procedură penală determină nulitatea unor acte procedurale, iar încălcarea obligaţiilor de către unii participanţi în cauza pe¬nală poate atrage amenzi judiciare.

2. Principiul oficialităţii

Principiul oficialităţii este consacrat în art. 2 alin. (2), unde se arată că „actele necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel”.

Conform principiului oficialităţii sau obligativităţii, organele judiciare trebuie să desfăşoare activitatea procesuală ori de câte ori s-a săvârşit o infracţiune. Şi, totuşi, chiar din conţinutul textului legal rezultă o restrângere a principiului oficialităţii prin formularea „afară de cazul când prin lege se dispune altfel”. Aceasta se referă la cazurile în care legea nu permite organului judiciar să declanşeze acţiunea penală din oficiu, fiind necesară o încuviinţare sau autorizare prealabilă.

a) Imunităţile de jurisdicţie ale demnitarilor şi membrilor Guvernului. Articolul 72 din Constituţie reglementează imunitatea parlamentară. Potrivit normelor cuprinse în acest articol, „(2) Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. (...) (3) În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a perche-ziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru re-ţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri”.

Potrivit art. 96 din Constituţie, Preşedintele României se bucură de imunitate, iar punerea sa sub acuzare se poate realiza numai de către Camera Deputaţilor şi Senat, pentru infracţiunea de înaltă trădare, cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor, în şedinţa comună.

Fisiere in arhiva (3):

  • CuprinsA.doc
  • I pagina.doc
  • PRINCIPIILE FUNDAMENTALE CARE STAU LA BAZA PROCESULUI PENAL ROMAN.doc