Principiul Autonomiei

Bisericile autocefale se conduc independent de alte unităţi de acest fel, cu care păstrează în mod obligatoriu, unitatea dogmatică, canonică şi cultică. Prin autocefalie se determină în principal poziţia de independenţă deplină a unei Bisericii locale în raporturile interortodoxe.O biserica autocefala este in mod obligatoriu si o biserica autonoma pentru ca da legi pentru ea, dar o biserica autonoma nu poate fi si autocefala pentru ca depinde de o biserica autocefala.

Biserici Autocefale

- Patriarhia Constantinopolului

- Patriarhia Alexandriei

- Patriarhia Antiohiei

- Patriarhia Ierusalimului

- Patriarhia Moscovei şi a toată Rusia

- Patriarhia Sârbă

- Patriarhia Română

- Patriarhia Bulgariei

- Patriarhia Georgiei

- Arhiepiscopia Ciprului

- Arhiepiscopia Greciei

- Mitropolia Poloniei

- Arhiepiscopia Albaniei

- Mitropolia Cehiei şi Slovaciei

Biserici Autonome

Sub jurisdicţia Patriarhiei de Constantinopol:

- Mitropolia Finlandei

- Mitropolia Estoniei† (Autonomie recunoscută de către Constantinopol, dar nu de către Moscova)

Sub jurisdicţia Patriarhiei de Ierusalim:

- Arhiepiscopia Muntelui Sinai

Sub jurisdicţia Patriarhiei Moscovei:

- Mitropolia Letoniei

- Mitropolia Moldovei

- Mitropolia Ucrainei† (Autonomie recunoscută de către Moscova, dar nu de Constantinopol)

- Mitropolia Europei de Vest†

- Mitropolia Japoniei† (Autonomie recunoscută de către Moscova, dar nu de Constantinopol).

Sub jurisdicţia Patriarhiei Române:

- Mitropolia Basarabiei

Cuvintul «autonomie» exprima, in terminologia juridica a Ortodoxiei, notiunea de autoguvernare sau de autoconducere partiala, limitata, nedeplina.

Autonomia este de 2 feluri:

1. autonomia interna

Prin acest principiu se înţelege rânduiala canonică potrivit căreia anumite unităţi ale Bisericii se conduc de sine, prin organe proprii, fiind totuşi impuse supravegherii, controlului şi îndrumării din partea autorităţilor bisericeşti superioare. În cadrul dezvoltării istorice a organizării Bisericii, principiul autonomiei interne şi-a găsit aplicarea în două feluri, şi anume: în raportul dintre unităţile teritoriale mai mari sau situate la distanţe mai mari; şi în raportul dintre unităţile şi chiar aşezămintele sau instituţiile unei Biserici locale. În primul caz avem de-a face cu unităţile numite Biserici autonome (mitropolii sau numai eparhii autonome) care se bucură de o independenţă mai restrânsă în raport cu cea a Bisericilor autocefale (ex. Biserica Ortodoxă din Finlanda care este subordonată Patriarhiei Ecumenice). În cazul al doilea, avem de a face cu mitropoliile, arhiepiscopiile, protopopiatele, parohiile, mănăstirile şi orice alte aşezăminte din cuprinsul unei Biserici locale autocefale sau autonome. (Stat. art. 41-70).

2. autonomia externa

Prin acest principiu se înţelege rânduiala canonică potrivit căreia Biserica este autonomă, adică independentă, sau de sine stătătoare în treburile sale religioase, faţă de orice altă organizaţie din afara ei.