Principiul Separației Puterilor în Stat

Consideratii introductive

La sfârsitul secolului al XVII –lea si începutul celui urmator, asistam la aparitia zorilor lumii moderne. În aceasta perioada de efervescenta creatoare are loc formarea si cristalizarea statului, notiune care reclama o noua forma de organizare.Impulsionati de marile explozii care au loc pe tarâmul cunoasterii stiintifice, filozofi si juristi, ca John Locke si Montesque,au elaborat un nou mecanism al organizarii puterilor în stat.

De altfel, Montesque a fost primul care a conceput un model sistematic privind separatia puterilor în statul de drept. El nu se multumeste doar cu enumerarea celor trei puteri-legislativa,ezecutiva,judecatoreasca,-ci merge mai departe, stabilindu-se, în mod riguros atributiile fiecaruia.

Lucrarea de fata îsi propune sa prezinte mecanismul separatiei puterilor în stat în istoria constitutionalismului principalelor state care au amnifestat cea mao mare consecventa si coerenta în aplicarea sa. În acelati timp lucrarea se doreste a fi o demonstratie a necesitatii separatiei puterilor în stat si abeneficiilor care se rasfrâng asupra cetatenilor privind stabilirea abuzului de putere. Aceasta alegere este motivata si justifivcata de faptul ca principiul separatiei puterilor în sta este un principiu pe care orice domocratie care se doreste a fi reala trebuie cu necesitate sa-l ia în consideratie si sa-l puna în aplicare.

Cu privire la continutul lucrarii trebuie spus ca aceasta are doua parti distincte. Prim aparte a lucrarii prezinta principiul separatiei puterilor în sata asa cum este el vazut de filozofii teoreticieni J.Locke si Montesquieu si în acelati timp asa configureaza în constitutiile moderene ale S.U.A., Marii Britanii si Frantei. În cea de-a doua parte lucrarea va prezenta o analiza a principiului mai sus amintit asa cum apare în spatiul românesc al deceniilor trecute dar si al momentului.

Ideea principala care se desprinde din prima parte a lucrarii este aceea ca importansa principiului separarii puterilor în stat a fost luata în considerare atât în timpuri istorice deja apuse cât si în preuznt. Alegerea prezentarii acestui principiu asa cum apare în constitutiile S.U.A, Marii Britanii si Frantei, este extrem de importanta pentru ca aceste tari au un precedent democraticatâtz teoretic cât si practic care constituie un izvor de inspiratie pentru democratiile în formare.

Cât priveste continutul partii a doua a lucrarii, aceasta prezinta principiul separarii puterilor în stat în istoria constitutionalismului românesc. Analiza constitutiei din 1866, a celei din 1923, din 1938, a constitutiilor din perioada comunista si a Constitutiei românesti actuale arata ca în spatiul românesc principiul separatiei puterilor în stat nu a avut o istorie si o aplicare solida si constanta.

Odata cu revolutia din decembrie 1989, România reînnoada firul rupt al traditiilor democratice, înscriind în documentele sale programatice separatia puterilor, ca o conditie sin qua non a instaurarii democratiei si a statutlui de drept. Acest lucru este consimtit si în constitutia din Decembrie 1991, chair daca separatia puterilor nu este expres formulata dar atributiile lor sunt precis formulate.

În 2003 societatea româneasca a votat prin referendum modoficari la Constitutia din 1991. Acest moment este unul extrem de important cu atât mai mult cu cât statul de drept si deci implicit si principiul separarii puterilor în stat a devenit pentru România criteriu de aderare la Uniunea Europeana (criteriile de la Copenhaga).

Asadar societatea româneasca actuala traieste un moment important pentru a scrie despre ceea ce înseamna separatia puterilor în stat, cu atât mai mult cu cât democratia româneaca este înca o democratie tânara pentru care principiile statului de drept încep sa se contureze mai profund.