Principiul Supremației Dreptului Comunitar

Integrarea arata momentul în care statele se decid sa puna în comun o parte din competentele lor si sa cedeze unor institutii independente sarcina de a administra interesele reunite. Un alt scop urmarit prin inte¬g¬rare este acele de a creste la maxim puterea si interesele colective. Acest proces presupune un transfer de puteri de la state la Comunitate, o recunoastere a unui interes general comunitar.

Dreptul comunitar constituie o ordine juridica, deoarece este un ansamblu de norme juridice înzestrat cu propriile izvoare, cu organe necesare pentru adoptarea si aplicarea normelor, iar respectarea sa este asigurata printr-un aparat jurisdictional autonom. Dreptul comunitar stabileste raporturile dintre Comuni¬ta¬¬te si statele membre. Exista doua teorii cu privire la integrarea dreptului international în ordinea juridica nationala : monismul si dualismul. Teoria monista sustine existenta unei ordini juridice unice, alcatuite din dreptul international si dreptul national. Dreptul international se integreaza în dreptul intern, beneficiind de suprematie vis-a-vis de normele nationale. În ceea ce priveste teoria dualista, cele doua ordini juridice sunt distincte. Instantele de judecata nu aplica decât dreptul national. Marea Britanie este un stat dualist ; a adoptat o lege speciala pentru a asigura aplicabilitatea dreptului comunitar pe teritoriul sau.

În tratate nu se specifica nimic despre consecintele unui conflict între o norma comunitara si una na¬tio¬nala. Curtea de Justitie a dat câstig de cauza în numeroase cazuri legii comunitare, subliniind prioritatea dreptului comunitar asupra normelor interne contrare. Acest fapt s-a bazat pe urmatoarele rationamente :

- Autonomia dreptului comunitar: având un izvor autonom, o consecinta a Tratatului, dreptului nu i se poate opune o norma interna;

- Transferul de atributii de la state la Comunitate: notiunea de comunitate nu poate fi atacata de un act intern;

- Necesitatea unei aplicari uniforme a dreptului comunitar: normele comunitare trebuie sa aiba ace¬easi semnificatie, forta si continut pretutindeni.

În cadrul Curtii Europene de Justitie, suprematia dreptului comunitar trebuie sa fie generala si abso¬luta, regasindu-se asupra ansamblului dreptului national, inclusiv si asupra regulilor constitutionale. Curtea a aratat ca normele interne ale unui stat, chiar si cele de ordin constitutional, nu pot justifica neîn¬deplinirea de catre state a obligatiilor comunitare. Aceasta a sustinut ca prin contrast cu tratatele interna¬tio¬nale obisnuite, Tratatul CE a creat propriul sau sistem juridic, care a devenit parte integranta a sisteme¬lor juridice ale statelor membre si pe care tribunalele lor sunt obligate sa-l aplice. Curtea a decis: “Prin crearea unei Comunitati de durata nelimitata, având propriile sale institutii, propria sa personalitate, pro¬pri¬a sa capacitate juridica si propria sa capacitate de reprezentare pe plan international si, cu deosebire, puteri reale provenind dintr-o limitare de suveranitate ori dintr-un transfer de puteri de la state la Comuni¬tate, statele membre si-au limitat drepturile lor suverane, desi în domenii limitate, si astfel au creat un sistem de legi care obliga atât pe nationalii lor, cât si pe ele însele…Prioritatea dreptului comunitar este confirmata prin art. 189 [249], care precizeaza ca un regulament va fi obligatoriu si direct aplicabil în toate statele membre.”