Procedura de elaborare, emitere sau adoptare, efectele juridice, nulitatea și inexistența actului administrativ

1.Actul administrativ-definitie

I

n cadrul formelor concrete de realizare a activitatii administratiei publice, locul central il ocupa actele administrative.

Actul administrativ sau actul de drept administrativ (cele doua notiuni exprima acelasi continut) face parte din categoria formelor concrete de realizare a administratiei publice producatoare de efecte juridice. Cand spunem ca o forma concreta de activitate produce efecte juridice, intelegem ca aceasta da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice. In aceasta categorie mai pot fi incluse si contractele administrative.

Unii autori includ in aceasta categorie si faptele materiale juridice caracterizate ca transformari in lumea materiala inconjuratoare datorate producerii de efecte juridice, In temeiul legii, independent de existenta unei manifestari de vointa in acest scop .

A doua categorie o formeaza formele de activitate ale administratiei publice care nu produc efecte juridice proprii, in care se cuprind operatiunile tehnico-administrative, precum si actele exclusiv politice ale acesteia (spre exemplu, o declaratie) .

In categoria formelor de activitate care nu produc efecte juridice proprii pot fi incluse si anumite acte juridice (spre exemplu, acte caduce precum: legea adoptata de Parlament, dar neurmata de promulgare sau actul de numire intr-o functie publica neurmat de acceptul persoanei numite care se afla intr-o situate de incompatibilitate).

In categoria de mai sus pot fi incluse si actele administrative constatatoare, precum hotararea consiliului local de alegere a comisiei de validare, hotararea de validare a mandatelor de consilieri locali, hotararea de constituire a consiliului local ori hotararea de alegere a presedintelui de sedinta. Curtea Constitutionala a statuat ca „hotararile despre care s-a facut mentiune nu intrunesc conditiile pentru declansarea unei actiuni in contencios administrativ, deoarece nu produc efecte juridice, ele avand doar rolul de a constata parcurgerea unor proceduri prevazute de lege".

Administratia publica se realizeaza prin doua categorii de activitati: activitati cu caracter dispozitiv si activitati prestatoare care constituie si obiectul sau specific.

Prin activitatile cu caracter dispozitiv, autoritatile administrative stabilesc ce trebuie sa faca sau sa nu faca persoanele fizice si juridice, putandu-se interveni, in conditiile legii, cu aplicarea de sanctiuni in caz de nerespectare a conduitei prescrise. Aceasta activitate se realizeaza prin acte juridice (acte administrative) de catre autoritatile administratiei publice si functionarii acestora ca activitati specifice principale.

Activitatile executive cu caracter de prestatie se realizeaza tot pe baza si in executarea legii, de catre autoritatile administrative sau reprezentantii sai, din oficiu sau la cererea persoanelor fizice sau juridice. Prestatiile sunt realizate de organele administratiei publice si de functionarii acestora in cele mai diverse domenii de activitate: stare civila, autoritate tutelara, gospodarie comunala si locativa, servicii de telefonie, posta, transport in comun etc. Aceasta categorie de activitati se realizeaza in principal prin fapte materiale si, uneori, prin emiterea de acte juridice, pe baza si in conditiile legii.

2.Trasaturile caracteristice ale actelor administrative

A.Prima trasatura caracteristica este aceea ca actele administrative sunt acte

juridice.

Aceasta caracterizare distinge actul administrativ de operatiunile tehnico-administrative, actul avand rezultatul de a schimba ceva in ordinea juridica existenta.

Actul administrativ reprezinta o manifestare de vointa facuta in scopul nasterii, modificarii sau stingerii raporturilor juridice, a carei realizare este garantata prin forta de constrangere a statului sau constata situarii juridice reglementate de lege (de exemplu, diploma universitara).

Actul administrativ reprezinta forma juridica principala a activitatii structurilor administratiei publice.

Din cele de mai sus rezulta ca nu orice manifestare de vointa este un act juridic, simpla exprimare a unei opinii din partea unei institutii publice administrative nefiind un act administrativ.

Printr-un act administrativ iau nastere drepturi si se stabilesc noi obligatii sau se sting unele vechi. De asemenea, pot fi refuzate pretentii juridice, pe care le formuleaza persoanele fizice sau juridice in fata organelor administratiei publice. Asa cum arata prof. Al. Negoita , refuzul nejustificat de a rezolva o pretentie privitoare la un drept recunoscut de lege sau tacerea structurilor administratiei publice la formularea unor astfel de pretentii juridice au valoare de acte administrative. Caracterul de act administrativ pe care il are refuzul manifest sau tacit de satisfacere a pretentiei juridice formulate de o persoana fizica sau juridica in fata autoritatilor administratiei publice, decurge din interpretarea dinamica a principiului legalitatii care guverneaza activitatea organelor administratiei publice. Potrivit acestui principiu, persoanele administrative au dreptul de a actiona pe baza si in executarea legii, dar si obligatia de a face in conditiile prescrise de lege. Inactiunea acestora este, in interpretarea dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, asimilata actului administrativ nelegal si poate face obiectul unei actiuni la instanta judecatoreasca specializata.