Procedură divorț

Capitolul I

Notiune. Caracteristici. Reglementare

In anul 2006, rata nuptialitatii (casatoriilor) a fost de 6,8 la mie, valoare mai mare decat cea inregistrata in anul 2005. Numarul casatoriilor a fost de 146.600, cu 4.800 mai mare decat in anul precedent. Anul trecut s-au pronuntat aproape 31.000 de divorturi, in scadere cu 2.200 cazuri fata de anul 2005, rata divortialitatii ajungand in anul de referinta la 1,43 divorturi la 1.000 locuitori fata de 1,54 la mie in anul precedent.

Totodatata Germania, tara ce detine Presedentia Uniuni Europene in acest semestru a solicitat in Consiliul Justitie si Afaceri Interne simplificare si armonizarea procedurilor de divort in toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, propunere acceptatata si de catre ministrul roman de justitie Tudor Chiuariu la reuniunea din aprilie. Motivul il constituie faptul ca din cele 840.000 de divorturi ce se inregistreaza anual in Uniunea Europeana 170.000 dintre ele au ca parti cetateni din state diferite, iar in unele tari procedura de divort este extrem de dificila (in Malta un exista notiunea juridica de divort).

Asadar divortul ocupa o parte insemnata a jurisprudentei, desi conform opinei avocatilor este daca nu cel mai simplu proces in orice caz unul din cele mai usoare.

Dar ce inseamna totusi divortul?

Conform Tratatului de Drept al Familiei scris de Ion P. Filipescu Divortul este mijlocul de desfacere a casatorie ce difera de incetarea casatoriei ce se realizeaza prin decesul unuia dintre soti.

Reglementarea procedurii de divort este una disparata in legislatia romaneasca. Asftel procedura de divort este reglementata in Codul Familiei (Titlul I, Capitolul 4, art 37 si urm.), in Codul de Procedura Civila (Cartea VI, Capitolul 6 art 607 si urm) precum si in diverse alte legi ( Legea 119/1996, Legea 105/1992, Legea 192/2006). Asadar divortul ca act juridic este o imbinare a mai multor ramuri de drept (familiei, procesual civil, international privat) fiind o dovada a dezvoltarii legislatiei romane si a adaptarii acesteia la realitatile sociale.

Capitolul II

Competenta teritoriala si materiala a instantelor de judecata

Inainte de a demara procedura de divort trebuie sa ne intrebam ce instanta este competenta material si teritorial.

Conform Codului de Procedura Civila actiunea de divort este de competenta instantei judecatoresti in circumscriptia careia se afla cel din urma domicliu comun al sotilor. Nu intereseaza daca sotii au avut mutatia in evidenta politiei din localitatea respectiva, ci numai daca au locuit efectiv impreuna intr-o anumita localitate. Schimbarea domiciliului sotilor ulterior introducerii actiunii de divort nu prezinta importanta sub aspectul competentei instantei de divort. Daca sotii nu au avut domiciliu comun sau daca nici unul dintre soti nu mai locuieste in circumsciptia instantei judecatoresti a celui din urma domiciliu comun, instanta competenta este aceea in a carei circumscriptie se afla domiciliul paratului (art 607 Cpc). In cazul in care paratul nu are domiciliu in tara sau nu are domiciliu cunoscut, instanta competenta este aceea in circumscriptia careia se afla domiciliul reclamantului. Normele de competenta teritoriala sunt imperative.

Referitor la competenta materiala a instantelor, actiunile de divort se judeca in prima instanta la judecatorie, tribunalul este instanta de apel (ce se face in termen de 30 de zile de la comunicarea hotararii) iar ca instanta de recurs competenta apartine Curtilor de Apel (acelasi termen ca si la apel). Exista insa si competente materiala exclusiva: astfel judecatoria sectorului 1 Bucuresti judeca cererile referitoare la anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civila sau mentiunilor scrise pe acestea in cazul in care cererea este facuta de un cetatean strain sau un cetatean roman cu domiciliul in strainatate (art 57, alin 3 Legea 119/1996).

Hotararea de divort nu este supusa revizuirii.