Procedura reorganizării judiciare și a falimentului instituțiilor de credit

Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului institutiilor de credit, persone juridice romane si a sucursalelor acestora stabilite in alte state.

Notiuni introductive

Incepand din a doua jumatate a secolului nostru, conceptia privind tratamentul aplicabil comerciantului in dificultate a suferit schimbari importante. A fost fundamentata o noua conceptie care a abandonat ideea de falimet. Pornindu-se de la realitatile contemporane ale activitatii comerciale , s-a admis ca existenta unor dificultati financiare in activitatea comerciantului, acestea nefiindu-i intotdeauna imputabile , nu trebuie sa duca in mod necesar la disparitia comerciantului in cauza. Din potriva, intr-un asemenea caz, este oportun sa se incerce salvarea comerciantului. O atare actiune poate fi benefica si pentru creditorii comerciantului, care pot avea mai multe sanse sa-si recupereze creantele, chiar mai tarziu, decat urmand procedura lichidarii patrimoniului debitorului.

Asa a aprut ideea necesitatii organizarii unei proceduri legale de redresare judiciara a activitatii, care sa asigure supravietuirea comerciantului care merita sa fie salvat. Se intelege ca, pentru cazul cand procedura redresarii judiciare nu da rezultate, umeaza sa se aplice procedura de lichidare judiciara, cu consecinta disparitiei comerciantului care a esuat in afacerea sa.

In noua conceptie, redresarea si lichidarea judiciara apare ca o procedura care permite comerciantului aflat in dificultate sa esueze intr-un mod organizat.

Trebuie aratat ca incercarile de perfectionare a procedurii legale aplicabile comerciantului in dificultate au mers si mai departe. S-au imaginat chiar o faza, prealabila redresarii si lichidarii judiciare, si anume, faza prevenirii si reglementarii amiabile a dificultatilor financiare ale comerciantului.

Noua conceptie privind tratamentul legal aplicabil comerciantilor in dificultate si-a gasit expresia in dreptul francez, care, prin adoptarea a trei legi, a consacrat “Dreptul intreprinderilor in dificultate”.

Asa cum rezulta din reglementarea legala, dreptul intreprinderilor in dificultate urmareste patru obiective:

1. Prevenirea dificultatilor;

2. Redresarea intreprinderilor in situarii compromise;

3. Lichidarea intreprinderilor ale caror dificultati financiare sunt iremediabile:

4. Sanctionarea conducatorilor culpabili.

In lucrarea de fata vom vorbi despre procedura falimentului, reglementata prin ordonanta nr.10/ 2004, aceasta aplicandu-se institutiilor de credit. In intelesul prezentei ordonante, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:

Administrator interimar - persoana fizica sau juridica desemnata de Banca Nationala a Romaniei;

Instrumente financiare - valori mobiliare, titluri de participare ale organismelor de plasament colectiv;

Insolventa - reprezinta acea stare a institutiei de credit aflate in una dintre urmatoarele situatii:

1. incapacitatea vadita de plata a datoriilor exigibile cu disponibilitatile banesti;

2. scaderea sub 2% a indicatorului de solvabilitate a institutiei de credit;

3. retragerea autorizatiei de functionare a institutiei de credit, in conformitate cu prevederile legale, ca urmare a imposibilitatii de redresare financiara a unei institutii de credit;

Contract de compensare bilaterala - oricare dintre urmatoarele:

1. Orice contract sau clauza cuprinsa intr-un contract incheiat intre institutia de credit debitoare si orice alta entitate, inclusiv persoane fizice, avand ca obiect operatiuni cu instrumente financiare derivate realizate pe pietele reglementate, pietele asimilate sau prin pietele la buna intelegere, prin care se stipuleaza compensarea unor obligatii de plata sau obligatii de a face, prezente sau viitoare, decurgand din sau avand legatura cu unul sau mai multe astfel de contracte, inclusiv orice garantie accesorie ori avand legatura cu acestea;

sau