Proceduri Civile Speciale

În urma transformărilor democratice şi a trecerii la economia de piaţă, relaţiile comerciale au cunoscut o dezvoltare tot mai accelerată, aceasta ducând inevitabil la creşterea numărului de litigii comerciale, apărând nevoia organizării unui cadru legislativ şi instituţional în măsura să soluţioneze rapid şi eficient eventualele neîntelegeri între partenerii economici, încât acestea să nu afecteze negativ climatul comercial normal ¹.

În acest sens, Guvernul României a trecut la reforme legislative şi judiciare, încercând să se conformeze prevederilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ² şi a altor acte normative şi recomandări ale forurilor europene, luând măsuri pentru accelerarea şi simplificarea procedurilor judiciare, introducând mijloace alternative de rezolvare a litigiilor în materie comercială.

Prin Legea nr. 304/2004 ³ privind organizarea judiciară s-a dispus înfiinţarea instanţelor specializate, iniţial cu caracter obligatoriu, apoi modificându-se aceste dispoziţii lăsând posibilitatea de a opta pentru înfiinţarea acestora sau nu, în funcţie de necesităţi şi chiar posibilităţi.

În legătură cu acestă problemă în Occident există discuţii controversate, pro şi contra înfiinţării de instanţe specializate. În ţara noastră s-au înfiinţat câteva

tribunale comerciale, unele secţii specializate şi complete de judecată specializate.

Consiliul Europei, prin Recomandarea nr. R(81)7 asupra mijloacelor de facilitate a accesului la justiţie, recomandă statelor părţi să ia toate măsurile pentru a simplifica şi accelera procedurile judiciare , usurând şi încurajând, în cazul în care acest lucru este posibil, concilierea părţilor şi reglementarea amiabilă a conflictelor, înainte sau pe parcursul unui proces.4

Recomandarea Consiliului Europei nr. R(86)12 privind anumite măsuri referitoare la prevenirea şi reducerea supraîncărcării cu dosare a instanţelor, încurajeaza la rândul sau reglementarea soluţionării amiabile a litigiilor.

Răspunzând acestor necesitaţi, au fost realizaţi deja paşi importanţi prin adoptarea de către Guvernul României a Hotărârii privind aprobarea strategiei de reformă a sistemului judiciar pentru anii 2003 – 2007 5. Se stipulează în acest act normativ că în procesul de realizare a reformei sistemului judiciar, o atenţie deosebită este acordată creşterii eficienţei actului de justiţie prin îmbunătăţirea activităţii instanţelor. In acest sens, “introducerea metodelor alternative de soluţionare pe cale judecătorească în sistemul judiciar român, este considerată o soluţie pentru degrevarea instanţelor şi implicit de creştere a operativităţii şi calităţii în soluţionarea cauzelor”.

Deşi legiuitorul nu a găsit exprimarea cea mai potrivită, credem noi, textul face referire la metodele alternative ( medierea, concilierea ) judiciare, optând pentru acestea în detrimentul posibilităţii de a organiza medierea ca un serviciu liber, independent, realizat în afara instanţelor judecătoreşti, urmând probabil modelul francez, care funcţionează cu rezultate notabile.

Există posibilitatea ca după ce medierea şi statutul mediatorilor vor beneficia de prevederi normative 6 şi după ce cetăţenii vor conştientiza despre avantajele pe care le poate oferi o astfel de procedură, aceste metode vor constitui veritabile

alternative la procedurile jurisdicţionale .7