Extras din referat

Revolutia romana de la 1848 a fost parte a revolutiei europene din acelasi an si expresie a procesului de afirmare a natiunii romane si a constiintei nationale.

Revolutia de la 1848 din Tarile Romane se inscrie in seria evenimentelor revolutionare de la jumatatea secolului al XIX-lea care au marcat o etapa importanta in lupta popoarelor europene pentru libertate sociala si nationala.

La aceasta data, cum am anticipat, Tarile Romane se aflau in situatii politice diferite: Tara Romaneasca si Moldova se aflau sub suzeranitatea Portii si sub protectoratul Rusiei, avand situatii aproape identice in raport cu aceste mari puteri; ele dispuneau de autonomie politica, nefiind incorporate efectiv in Imperiul Otoman nici in trecut, dar aceasta autonomie, tot mai larga in raporturile cu puterea suzerana , risca sa fie compromisa pe deplin de protectoratul Rusiei, care devenise, in deceniile premergatoare revolutiei, pericolul cel mai grav pentru existenta politica a Principatelor.

Cu totul alta era situatia celorlalte provincii romanesti incorporate efectiv in alte mari imperii.O situatie politica mai apropiata o aveau la randul lor provinciile romanesti aflate sub aceeasi stapanire habsburgica: Transilvania, Banatul si Bucovina.

Sub influienta evenimentelor revolutionare izbucnite in Europa, patriotii moldoveni, au actionat cu rapiditate, fixandu-si pentru inceput ca obiectiv inlaturarea domnitorului Mihail Sturdza, considerat de ei vinovat pentru toate abuzurile si nedreptatile din tara, in primul rand pentru subordonarea de catre el a puterii legislative,prin falsificarea repetata a alegerilor.

La 27 martie este organizata la Iasi, in sala hotelului Petersburg, o adunare cu peste 1000 de persoane, din toate categoriile sociale, participantii infierand regimul abuziv al lui M. Sturdza.

O comisie avand in frunte pe poetul Vasile Alecsandri era mandatata de adunare sa redacteze un program de revendicari, misiune indeplinita in forma unui cunoscut document, sub titlul Petitiunea Proclamatiune care insuma aceste revendicari in 35 de puncte .Semnificativ pentru spiritul moderat al documentului, ca si al intregii miscari, precum si al tacticii abordate de lideri, era punctul 1din acest document, care reclama “Sfanta pazire a Regulamentului, in litera lui , fara nici o rastalmacire”.

Cu o asemenea tactica patriotii moldoveni voiau sa dea miscarii un caracter de legalitate, sperand sa evite interventia militara rusa, usor de infaptuit in cazul Moldovei.

In seria celorlalte puncte ale Petitiei erau stipulate importante revendicari, precum: desfiintarea Adunarii Obstesti in fiinta si alegerea uneia noi in deplina legalitate, desfiintarea cenzurii si siguranta personala, infiintarea garzilor cetatenesti in orasele tarii, odata cu dezarmarea arnautilor aflati in slujba domniei, inlaturarea abuzurilor din administratie si justitie, libertatea comertului si a industriei, reforma scolilor pe “o temelie larga si nationala”, pentru tarani, numai “grabnica imbunatatire” a starii lor.

A doua zi dupa adunare, Petitia era semnata de peste 800 de persoane, intre care si mitropolitul Meletie, apoi in ziua urmatoare, la 29 martie o delegatie prezinta Petitia domnitorului care se preface amator de tratative.A refuzat de la bun inceput sa accepte unele revendicari mai importante, precum desfiintarea Adunarii Obstesti si infiintarea garzilor orasenesti, ca unele care ii amenintau scaunul domnesc, in realitate in spatele acestor “tratative” el luand masuri drastice de represiune, care sunt puse in practica noaptea urmatoare, de 29/30 martie, cand se fac sute de arestari, un numar de 13 dintre fruntasii arestati fiind porniti la Galati, pentru a fi trimisi in exil in Turcia.

Cum se stie, o serie de fruntasi moldoveni scapati de represiune, au mers in Transilvania unde, intre timp in paralel cu revolutia maghiara din Ungaria si Transilvania se declansase revolutia romanilor.A fost dat grupului de luptatori moldoveni, deplasat in Transilvania, sa participe cu entuziasm la Adunarea de la Blaj din zilele de 3-5 mai 1848.

Dupa o prima adunare la Blaj, cand s-au adunat 3-4.000 de oameni in majoritate tarani, pentru afirmarea drepturilor nationale, conducatorii romanilor ardeleni, Simion Barnutiu, George Baritiu, au trecut la pregatirea unei mari adunari la Blaj, menita sa duca la editarea programului de revendicari.In ajunul intrunirii acesteia, la 2 mai 1848, in catedrala de la Blaj, Simion Barnutiu tinea celebrul sau discurs in care pleda pentru solidaritatea tuturor romanilor, indiferent de confesiune, cerand ridicarea hotarata pentru recunosterea fiintei nationale.A doua zi, la 3/15 mai incep lucrarile marii adunari de la Blaj, in prezenta unui numar de peste 40.000 de oameni, ele durand in curs de trei zile si incheindu-se cu adoptarea cunoscutei Petitii nationale, cuprinzand principalele revendicari romanesti.

Petitia adoptata la Blaj inscrie in primul articol cererea de recunoastere pentru romani a statutului de natiune romana, concretizat in dreptul de a avea reprezentanti in Dieta tarii ”in proportiune cu numarul sau”, de a-si avea reprezentantii sai in administratie, justitie, armata, “in aceeasi proportiune”, de a folosi limba proprie in administratie si justitie etc.Alte importante articole, intre cele 16 ale Petitiei, reclamau: independenta Bisericii romane , fata de alte biserici si restabilirea mitropoliei romane; infiintarea de scoli romanesti in toate satele si orasele, finantate din bugetul statului; desfiinarea iobagiei, fara despagubire; desfiintarea cenzurii si libertatea personala; instituirea garzii nationale; libertatea industriei si comertului.In final Petitia cerea san u fie pusa in dezbatere “uniunea” cu Ungaria, pana la recunoasterea drepturilor politice ale romanilor.