Proprietate Intelectuală

La romani dreptul de autor asupra operelor literare nu beneficia de protecţie prin lege, plagiatul putea fi denunţat ca şi un furt, iar autorii care identificau uzurpări ale lucrărilor publicate de ei utilizau „pasaje foarte muşcătoare şi pline de ironie” împotriva celor care se „inspirau” din operele lor.

Primele forme de manifestare ale protecţiei proprietăţii intelectuale au fost materializate sub forma privilegiilor acordate de conducătorii statelor, ca urmare a apariţiei primelor „furturi intelectuale” concretizate prin copierea unor manuscrise, mai întâi manuală, iar mai apoi cu ajutorul tiparului.

Istoric vorbind, acordarea drepturilor de proprietate intelectuală a însemnat de fapt, obţinerea unor privilegii de monopol, termenul de proprietate intelectuală nefiind altceva decât o nuanţare a celui de privilegiu

Notiuni despre proprietatea intelectuală

Proprietatea intelectuală cuprinde drepturile legale ce rezultă din activitatea de creaţie intelectuală în domeniile: industrial, ştiinţific, literar sau artistic.

Imposibilitatea protecţiei prin simpla posesie asupra obiectului proprietăţii intelectuale, reprezintă baza întregului concept al reglementărilor normative privind acest gen de proprietate, care are drept scop apărarea creatorilor şi a altor producători de bunuri şi servicii intelectuale prin cesionarea, pe durată limitată, a dreptului de utilizare a acestor opere sau servicii.

Consider că în măsura în care există ferm o constiintă a valorii obiectelor materiale, nu există, cel putin in tara noastră, o constiintă a faptului că la originea oricărui lucru stă o idee si, ca urmare, în primul rând aceasta are o anumită valoare.

Constientizând acest fapt va fi mult mai usor de înteles de unde provine notiunea de proprietate intelectuală, notiune care este rezultatul existentei unor ‘obiecte’ de natură reală dar imateriale.

În ceea ce priveşte proprietatea intelectuală, pentru ca o reglementare juridică în acest sens să-şi facă loc a fost necesar să fie îndeplinite trei condiţii :

- existenţa unor mijloace tehnice care să servească la multiplicarea şi comunicarea operelor, dar şi mijloace care să permită o largă difuzare a acestor opere, sursă de venit;

- progresul culturii şi libertatea conştiinţei să facă utilă şi necesară difuzarea operelor spiritului

- graţie preeminenţei spiritului în societate, autorii să dobândească o poziţie destul de puternică pentru a obţine protecţia intereselor lor legitime;

Legiferarea drepturilor privind proprietatea intelectuala a devenit o creatie destul de tarzie a dreptului datorita evolutiei greoaie a descoperirilor tehnico-stiintifice si a prejudecatilor bisericii, care constituia forma dominanta a ideologiei si care si-a subordonat, inca de la inceputuri, arta, filozofia, morala si dreptul.

Dreptul de autor – obstacol sau initiator al accesului la informatie

Este de remarcat faptul că tehnologiile moderne se dezvoltă într-un ritm accelerat încît legiuitorul practic nu reuşeşte să adapteze cadrul legal la realităţile vieţii. Aceste schimbări se răsfrîng îndeosebi asupra sistemului de proprietate intelectuală, actele normative care reglementează acest domeniu vast făcînd cu greu faţă schimbărilor impuse de ‘era computerizată’.

Accesul la informaţii este condiţionat de funcţionarea reţelelor naţionale şi internaţionale de biblioteci şi a serviciilor de informare, care utilizează eficient tehnici informaţionale, ce permite aplicarea acestora în diverse domenii ca educaţia, comerţul, afacerile bancare. Totodată, tehnicile digitale provoacă numeroase conflicte ce ţin de încălcarea dreptului de autor, inclusiv în mediul bibliotecar.

Intr-o părere, avînd în vedere nivelul diferit de dezvoltare a fiecărui stat, înainte de a adopta o anumită metodologie este necesar însă de a analiza şi de a evalua situaţia existentă. După aceasta urmează să fie formulat un act internaţional oficial.