Proprietatea publică și proprietatea privată

Dreptul de proprietate publica este dreptul real principal,inalienabil, insesizabil, imprescriptibil, care confera atributele de posesie, folosinta si dispozitie asupra unui bun,care, prin natura sa sau prin declaratie a legii este de uz sau de servitute publica, atributer care pot fi exercitate in mod absolut, exclusiv si perpetuu cu respectarea limitelor materiale si juridice.

Titularul dreptului de proprietate publica poate fi statul sau o unitate administrativ-teritoriala.Bunurile de uz public sunt bunurile la a caror utilizare au acces toti membri comunitatii indiferent de momentul sau durata acestei

utilizari.Exemple de astfel de bunuri sunt :drumurile nationale sau locale (in cadrul unor suprafete mai mari de teren care sunt obiect al proprietatii private pot exista insa si drumuri private).

Bunurile de interes public sunt bunurile care, desi nu sunt accesibile uzului public, sunt afectate functionarii serviciilor publice (cladiri ale ministerelor si altor institutii publice, echipamente si instalatii destinate apararii nationale) sau sunt destinate sa realizeze in mod direct un interes national sau local cum ar fi :bogatiile subsolului,operele de arta, etc.

Proprietatea poate fi abordata atat din punct de vedere economic cat si juridic.

In sens economic, proprietatea presupune ca relatia de proprietate sa fie relatie efectiv de executate a atributelor de proprietate asupra unor bunuri identificabile si masurabile in mod direct si nemijlocit.

Sub acest aspect proprietatea, se caracterizeaza prin urmatoarele:reprezinta o apropriere, o insusire a unui bun fizic sau al unuia incorporal;subiectul, titularul ei exercita atributele sale prin putere proprie, el supunandu-se doar legilor adoptate democratic; el isi realizeaza atributele in interesul sau. Pe masura dezvoltarii societatii se imbogateste obiectul societatii, diversificandu-se si structura economica a relatiei de proprietate.

Din punct de vedere juridic, dreptul de proprietate reprezinta un complex de atribute juridicesti ocrotite in virtutea carora titularul dreptului isi poate satisface interesele sale legate de aproprierea unui lucru,interese care sunt determinate, conditionate de existenta relatiilor economice de proprietate corespunzatoare unei societati la un moment dat.

Numai in expresie juridica se determina care relatie de apropriere capata si forma unui raport juridic si care va ramane la simpla situatie de raport de fapt.Evolutia economica a societatii determina si bunurile care formeaza obiectul dreptului de proprietate, precum si regimul juridic aplicabil diferitelor categorii de bunuri, in raport de importanta acestora in sistemul de productie.

Proprietatea publica se bucura de un regim juridic de protectie in sensul ca bunurile care ii formeaza obiectul sunt inalienabile, iar proprietatea privata, la randul ei, este inviolabila,in conditiile legii.

Pentru anumite ratiuni si considerente de ordin practic,legiuitorul a prevazut utilizarea bunurilor proprietate privata in conformitate cu interesul general, in limita a doua caracteristici esentiale ale dreptului de proprietate pentru realizarea unui interes general prin expropriere si raporturile de vecinatate.

Legea nr.33/1994, privind exproprierea pentru utilitate publica, prevede conditiile in care proprietatea privata poate fi expropriata, insa cu respectarea dispozitiilor legii si cu o justa si dreapta despagubire.