Protecția Juridică a Pădurilor

Protectia padurilor este una din activitatile importante ale Regiei Nationale a Padurilor, implicând atât aspecte practice ale prevenirii si combaterii daunatorilor cât si aspecte de cercetare stiintifica aplicativa, care concura la gasirea solutiilor optime de mentinere a unei stari fitosanitare corespunzatoare in fondul forestier national. Datorita competentei si profesionalismului personalului silvic de specialitate, padurile românesti se afla pe unul din primele locuri din Europa in ceea ce priveste starea de sanatate.

Romania are conditii fizico-geografice care includ munti, campii, retele hidrografice majore, zone umede si unul din cele mai vaste sisteme de delta ale Europei (Delta Dunarii). Datorita pozitiei geografice, flora si fauna prezinta influente asiatice dinspre nord, mediteraneene dinspre sud si componente continental europene dinspre nord-vest. In sfarsit, relativa stabilitate a populatiei in ultimii ani, lipsa mecanizarii in sectorul forestier si dezvoltarea economica redusa au determinat o exploatare mai redusa a resurselor decat in majoritatea altor zone din Europa.

Personalul specializat care se ocupa de protectia padurilor este reprezentat in toate structurile noastre administrative (ocoale silvice, directii silvice) fiind condus de Serviciul Paza si Protectia Padurilor din RNP. La acest personal se adauga un numar important de excelenti cercetatori, din cadrul Laboratorului de Protectia Padurii, care face parte din Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice.

Activitatea stiintifica de protectia padurii se desfasoara in sectii si ateliere de cercetare din cuprinsul tarii si in sediul central din Bucuresti, si raspunde cerintelor fondului forestier national in probleme specifice de cercetare si asistenta tehnica. Cercetarile si asistenta tehnica se desfasoara, in principal, in doua ramuri importante - entomologie si fitopatologie - implicand participarea a peste 20 de cercetatori si tehnicieni.

PĂDURILE – reprezintă cel mai important stîlp de rezistenţă al sistemului ecologic, avînd o importanţă existenţială în viaţa oricărui popor, ca factor de geneză, conservare şi dezvoltare a fiinţie naţionale. Funcţiile multiple (ecologice, sociale şi economice) ale pădurii presupun instituirea şi existenţa unor mijloace de protecţie adecvate ale acesteia. Pentru realizarea funcţiilor pădurii este necesar un ansamblu de mijloace de protecţie care să armonizeze sfera intereselor ecologice, sociale şi economice.

Un rol important în cadrul mijlocelor de protecţie a fondului forestier îl ocupă categoria instrumentelor juridice. În ţara noastră a ratificat mai multe acte normative internaţionale care stabilesc principii şi orientări de conservare şi protejare a pădurilor şi de gestionare durabilă a acestora, şi a adoptat pe plan intern numeroase legi şi alte legi normative. Cadrul legal general al ocrotirii şi dezvoltării pădurilor îl constituie Legea 26/1996 – CODUL SILVIC – protecţia pădurilor şi stabilirea regimului silvic , precum şi alte legi aferente.

O latură distinctă a protecţiei juridice a pădurilor o reprezintă ansamblul de norme juridice speciale privind apărarea acestora. Se evidenţiază normele juridice referitoare la paza pădurilor. Aceasta se asigură şi exercită conform Codului Silvic de către Regia Naţională a Pădurilor. Paza pădurilor proprietate privată se asigură de către proprietarii acestora cu sprijinul organelor silvice, a unităţilor de poliţie, jandarmerie, pompieri, prefecţi, consilii locale şi judeţene, în limita atribuţiilor ce le revin conform legii.

Padurea, element al fondului forestier naţional ce reprezintă terenul ocupat cu vegetaţie forestieră cu o suprafaţă mai mare de 0,25 ha constituită dintr-o asociaţie de arbori a cărei întindere reprezintă 30% din suprafaţa uscatului – în România reprezintă 27% Funcţiile pădurii sunt atît economice cît şi sociale şi ecologice. Pădurea este sursă de materie primă importantă, dar şi un factor cu rol deosebit în conservarea şi protejarea mediului. Padurile , terenurile destinate împăduririi celor care servesc nevoilor de cultură , producţie ori administraţie silvică , iazurile , albiile pâraielor , precum si terenurile neproductive incluse în amenajările silvice în condiţiile legii constituie indiferent de natura dreptului de proprietate fondul forestier naţional