Punerea în Mișcare a Acțiunii Penale

Punerea în mişcare a acţiunii penale. A pune în mişcare acţiunea penală înseamnă a efectua actul procesual prevăzut de lege prin care se formulează, împotriva unei persoane determinate, învinuirea de săvârşire a unei infracţiuni şi se declanşează activitatea de tragere la răspundere penală a acesteia.

Prin punerea în mişcare a acţiunii penale ia naştere raportul procesual fundamental (principal), în care subiectul activ al acţiunii penale îşi exercită dreptul său de a trage la răspundere penală pe învinuit, devenit inculpat, iar acesta are obligaţia de a se prezenta în faţa autorităţii judecătoreşti spre a răspunde de învinuirea ce i se aduce

Deşi acţiunea penală devine exercitabilă imediat după săvârsirea infracţiunii, punerea în mişcare a acesteia poate avea loc în momente diferite plasate pe parcursul urmăririi penale, dar, în orice caz, înainte de începerea judecăţii, cu excepţia cazurilor în care legea prevede că acţiunea penală se pune în mişcare şi în faza de judecată. Momentul punerii în mişcare nu trebuie confundat cu începerea urmăririi penale.

De îndată ce au luat cunoştinţă despre săvârşirea unei infracţiuni, organele competente pot declanşa procesul penal, pornind în acest scop urmărirea penală. Nu întotdeauna însă organele competente, o dată cu declanşarea procesului penal pun în mişcare şi acţiunea penală. Pot exista însă situaţii în care, o dată cu pornirea procesului penal, organele competente pun în mişcare şi acţiunea penală

Începerea urmăririi penale are loc in rem, deci, ori de câte ori organele competente au date în legătură cu săvârsirea unei infracţiuni, ele pot trece la declanşarea procesului penal pentru a crea cadrul legal în care să acţioneze în vederea realizării activităţilor procesuale.

Spre deosebire de începerea urmăririi penale care se face in rem, punerea în mişcare a acţiunii penale se face in personam, cu alte cuvinte pentru punerea în mişcare a acţiunii penale este necesară cunoaşterea persoanei care urmează să fie trasă la răspundere penală.

Pentru punerea în mişcare a acţiunii penale trebuie să existe temeiuri suficiente că o anumită persoană poate fi învinovăţită de săvârşirea infracţiunii; numai simpla bănuială că persoana a comis infracţiunea nu este suficientă pentru a pune în mişcare a acţiunea penală. Cu alte cuvinte pentru punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva unei persoane este necesară existenţa unor probe temeinice

Cauzele care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau care sting acţiunea penală

I. Consideraţii generale

Acţiunea penală are menirea de a dinamiza şi propulsa desfăşurarea activităţii procesuale, aceste efecte conferindu-i o aptitudine funcţională.

Sunt însă anumite situaţii în care legea exclude sau înlătură această aptitudine funcţională în sensul că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare sau, dacă a fost pusă în mişcare, nu mai poate fi exercitată.

Unele impedimente care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau exercitarea acesteia pot avea un caracter definitiv, în sensul că o dată intervenite, ele înlătură pentru totdeauna răspunderea penală (amnistia, prescripţia, decesul făptuitorului). Alte cauze au un caracter temporar, existând posibilitatea desfiinţării, în anumite condiţii, a soluţiilor pronunţate. Astfel, în cazul în care impedimentele au dispărut (când se obţine plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent), procesul penal poate fi declanşat sau reluat.

Cauzele care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea exercitării acesteia sunt expres prevăzute de lege. Astfel, Codul de procedură penală, în art. 10, arată toate situaţiile în care acţiunea penală nu poate fi declanşată sau, dacă a fost pusă în mişcare, se stinge.