Puterea în Relațiile Internaționale

Conceptul de putere

Orice grup social organizat presupune existenta între membrii sai a unei multitudini de relatii (de interese, de solidaritate, de atractie sau de conflict etc.), dintre care cele de putere au un rol aparte, cu totul distinct fata de gama practic nelimitata a raporturilor sociale în grupurile umane mari si complex stratificate.Toate societatile umane reprezinta retele sociologice multiple de putere, care se suprapun si se intereseaza.

Din acest motiv, de-a lungul istoriei, sute de analisti si practicieni s-au luptat cu conceptul de putere. Probabil ca singurul lucru asupra caruia s-a cazut de acord, este acela ca puterea este capacitatea, abilitatea de a-i face pe altii sa faca lucruri pe care altfel nu le-ar face. Puterea patrunde în toate relatiile umane, si asa cum Morgenthau sublinia, ea poate fi afirmata prin orice mijloace, “de la violenta fizica pâna la cele mai subtile legaturi psihologice prin care o minte poate controla o alta”.

Max Weber definea puterea: “probabilitatea ca un factor sa fie în stare, în cadrul unei anumite relatii sociale sa-si impuna vointa în pofida rezistentei pe care o întâmpina”. Robert Dahl afirma: ”puterea este capacitatea de a schimba probabilitatea rezultatelor” iar Karl Deutsch vedea în ea “aptitudinea de a face sa se întâmple lucruri care altfel nu s-ar fi întâmplat”.

Puterea decide cine primeste, ce, de ce, când si cum. Puterea este adesea descrisa ca un tip de moneda, pe care statele o folosesc atunci când doresc sa “cumpere” ceva, chiar daca acel ceva este “mai multa putere”. Unele state îsi cheltuiesc puterea într-un mod întelept, investind-o astfel încât sa-si dezvolte capacitatile si sa-si atinga obiectivele; altele o risipesc în proiecte costisitoare si lipsite de rezultate; alte state, mai cumpatate, acumuleaza puterea, folosind-o foarte rar.Pentru multi puterea este pur si simplu capacitatea de a-i lovi pe altii mai mult decât te pot ei lovi pe tine, adica capacitatea de a câstiga un razboi.

Modurile de manifestare a puterii se întind pe o arie foarte larga, de la persuasiunea rationala sau emotionala, pâna la cele mai brutale forme de coerciziune sau violenta. Se pare ca Stalin i-a spus odata presedintelui comunist al Iugoslaviei: ”Doar îmi voi misca degetul mic, si Tito nu va mai fi”. A îndeplini o dorinta cu un asemenea gest, este într-adevar faza ultima a puterii, dar asa ceva nu exista în relatiile internationale, nici chiar în cea mai totalitarista tara. Exista întotdeauna constrângeri si limite ale puterii, indiferent cât de mare este întinderea si forta individului, grupului, tarii, aliantei sau corporatiei care o detine.

Puterea înseamna nu numai capacitatea de a lua, ci si aceea de a da. Statele pot oferi altor state, pentru a le schimba comportamentul, diverse stimulente: aliante, piete deschise, ajutor economic, retehnologizare etc.

Forta argumentului logic, mita si amenintarile sunt alte modalitati de exercitare a puterii.