Puterea Rusiei în Relațiile Internaționale

Introducere

În cadrul sistemului internațional actual Rusia ocupă un rol aparte datorită capacității sale militare, a suprafeței vaste, a resurselor impresionante de care dispune și, nu în ultimul rând, a istoriei sale, ea fiind succesoarea fostei Uniuni Sovietice, care în perioada Războiului Rece a deținut statutul de superputere alături de SUA. De asemenea, apartenența acestei țari la organizații internaționale importante este un alt atu al său, conferindu-i o poziție de putere.

Acum, ca și în trecut, Rusia se caracterizează prin ambiția și prin dorința sa de a juca un rol de prim rang pe scena relațiilor internaționale, având și mijloacele prin care să facă acest lucru. Totuși, în ciuda avantajelor sale, acest stat are și unele slăbiciuni vizibile, datorate în special faptului că până în 1991 a avut un regim comunist, ce a promovat o economie centralizat-planificată, total inadecvată dezvoltării. De asemenea, corupția din perioada comunistă, concentrarea întregii economii în mâinile statului, investițiile masive în domeniul militar pentru a se ține pasul cu SUA sunt caracteristici negative ale acelei perioade, liderii ruși de astăzi având dificila misiune de a trasa noi direcții țării, prin renunțarea la reminiscențele vechiului regim și prin stabilirea unor relații mai deschise, bazate pe cooperare, cu statele occidentale.

Privind la istoria ultimelor secole, vedem o Rusie implicată în lupta pentru putere la nivelul continentului european și nu numai, având un imens potențial, de care celelalte mari puteri au ținut cont în politica dusă de ele. Relația dintre Rusia și acestea era când amiabilă, când conflictuală, în condițiile în care interesele lor se ciocneau în mod inevitabil, situația degenerând de multe ori în confruntări militare, unele extrem de distructive. În aceste condiții statul rus a pus în mod special accentul pe dezvoltarea unei forțe armate puternice, capabilă să respingă orice agresiune, inducându-și totodată ideea că restul lumii îi este dușmănos, ceea ce a dus la o izolare a sa și la răcirea relațiilor cu alte state. Și astăzi există în Rusia acest sentiment care, alături de nostalgia unora dintre cetățenii săi cu privire la gloria imperială din trecut, constituie un imbold pentru liderii țării de a contribui la creșterea forței sale și de a contrabalansa, totodată, hegemonia americană.

Subiect de actualitate, dezbătut de numeroși analiști și cercetători ai relațiilor internaționale, dimensiunea puterii Rusiei este, cu siguranță, o chestiune ce merită discutată, atât datorită trecutului istoric al acestui stat cât și, mai ales, a ambițiilor sale din prezent care, corelate cu resursele de care dispune și cu poziția sa în sistemul internațional, îl transformă într-un actor important și influent.

Geografia

Geografia unui stat este unul dintre factorii importanți de care depinde puterea sa. În cazul Rusiei, geografia este atât un avantaj cât și un dezavantaj.

Federația Rusă este cel mai întins stat de pe Glob, cu o suprafață de 17.075.400 km², fiind situat în estul Europei și în nordul Asiei . Dimensiunea imensă a ajutat-o de-a lungul timpului să reziste tuturor încercărilor inamicilor săi de a o învinge. Spre exemplu Napoleon în secolul XIX și Hitler în secolul XX au eșuat în a o cuceri, datorită faptului că trupele acestora au trebuit să înainteze adânc în teritoriul rus spre a da o bătălie decisivă, trebuind totodată să păstreze valide liniile de aprovizionare ale armatei, obiectiv aproape imposibil având în vedere că era vorba de zonă foarte vastă . În final armatele invadatoare au fost înfrânte datorită faptului că s-au dispersat prea mult, precum și datorită climei dure. Chiar şi în condiţiile de astăzi, în care evoluţiile tehnice au redus mult din relevanţa distanţelor, în cazul Rusiei suprafaţa sa continuă să aibă un rol-cheie, astfel încât o eventuală invazie din exterior ar presupune multe riscuri și costuri ridicate.

Odată cu epoca nucleară importanța dimensiunii teritoriale a crescut, în condițiile în care un stat are nevoie de un spațiu cât mai mare pentru a-și dispersa centrele industriale, populația și centrele nucleare, astfel încât un atac să nu îi fie fatal, acest lucru favorizând în mod clar Rusia, spre deosebire de statele mici, care au toate resursele concentrate pe un spațiu redus și asupra cărora un atac cu arme nucleare ar avea consecințe devastatoare . În cazul unei agresiuni cu arme de o mare putere de distrugere ea ar suferi pierderi importante, însă ar fi capabilă totuși să-și revină și să contraatace în forță, perspectivă ce descurajează potențialii inamici.