Raportul Juridic de Drept Administrativ

1. Drept Administrativ. Notiune

Pentru a defini notiunea de “drept administrativ”, va trebui sa mentionam ca normele de drept ce alcatuiesc aceasta ramura reglementeaza:

a. organizarea si atributiile organelor administratiei publice, care alcatuiesc sistemul organelor adinstratiei publice – Guvern, ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si organele adminstratiei publice locale;

b. raporturile juridice dintre organele administratiei publice, precum si dintre aceste organe si particulari (persoane fizice sau juridice).

Consideram, astfel, ca dreptul administrativ este acea ramura a dreptului public român care cuprinde totalitatea normelor juridice ce reglementeaza organizarea si activitatea organelor de stat infiintate pentru realizarea sarcinilor puterii executive, raporturile dintre aceste organe si particulari (persoane fizice sau juridice), precum si raspunderea si sanctiunile aplicabile pentru nerespectarea acestor norme.

Din definitia data desprindem ca dreptul administrativ este:

a. o ramura a dreptului public român;

b. o totalitate de norme juridice de aceeasi natura;

c. acea ramura de drept care reglementeaza:

- organizarea organelor administratiei publice;

- activitatea acestor organe;

- raporturile juridice dintre aceste organe;

- raporturile juridice dintre aceste organe si particulari (persoane fizice sau juridice);

- raspunderea juridica sau santiunile aplicabile pentru nerespectarea acestor norme.

Aceste elemente ale definitiei dreptului administrativ ne dau o imagine asupra a ceea ce este aceasta ramura de drept, precum si a obiectului reglementarilor pe care le contin normele juridice care alcatuiesc dreptul adminstrativ.

Definitia data nu a putut si nici nu era cazul sa cuprinda ansamblul normelor juridice care alcatuiesc dreptul administrativ român. Avem in vedere normele care reglementeaza: a. statul si unitatile administrativ-teritoriale ca persoane juridice; b. administrarea patrimoniului acestor persoane juridice; c. serviciul public; d. functiunea publica; e. functionarul public; f. actul administrativ; g. contenciosul administrativ; h. solutionarea de catre unele organe de jurisdictie ce functioneaza in cadrul organelor administratiei publice a unor conflicte juridice.

Pentru faptul ca in definitia data nu am cuprins ansamblul categoriilor de norme juridice care alcatuiesc dreptul administrativ, consideram ca, intr-o forma prescurtata, dreptul administrativ este acea ramura de drept care reglementeaza organizarea si activitatea organelor de stat ce realizeaza sarcinile puterii executive.

2. Definitia raportului juridic

Rolul dreptului de organizator al vietii sociale, in principalele sale relatii, de disciplinator al conduitei oamenilor, in interactiunea lor cotidiana, este, in plan abstract si teoretic, evidentiat de trasaturile mecanismului reglementarilor juridice, mecanism conturat prin existenta sistemului normelor juridice, parte componenta (subsistem) a sistemului normativ social.

Studiul raporturilor juridice subliniaza, astfel, faptul ca raporturile de drept sunt, inainte de toate, raporturi sociale in care oamenii intra in vederea indestularii lor variate, raporturi de cooperare si coexistenta.

Putem defini raportul juridic ca acea legatura sociala, reglementata de norma juridica, continand un sistem de interactiune reciproca intre participantii determinati, legatura ce este susceptibila a fi aparata pe calea coercitiunii statale.

3. Raportul juridic de drept administrativ

3.1. Fundamente. Definitie

Rezultatele actiunii normelor de drept administrativ in relatiile sociale, il constituie raporturile de drept administrativ care apar, asadar, ca o categorie distincta de raporturi juridice. In cea mai simpla definitie, raporturile juridice sunt intelese ca fiind relatiile sociale care au cazut sub incidenta normelor juridice (reglementate de normele juridice). De aici, rezulta ca nu orice relatie sociala este reglementata de norme juridice si ca nu poate fi conceput un raport juridic in absenta normelor juridice.

Stiinta dreptului, in legatura cu anumite aspecte ale teoriei raporturilor juridice (subiecte, continut, obiect, etc.), a elaborat constructii ce s-au impus de-a lungul timpului ca veritabile constante.

In schimb, in legatura cu problema premiselor, a izvorului pur si simplu a raportului juridic, sunt conturate cel putin doua puncte de vedere, atat in randul specialistilor in teoria generala a statului si dreptului, cat si in randul specialistilor in stiinte juridice de ramura.

Potrivit unei conceptii (conceptie majoritara), raportul juridic concret (drepturile si obligatile subiectelor), se pot stabili numai in urma interventiei unui fapt juridic (un element sau o actiune umana, de existenta carora legea leaga producerea anumitor efecte juridice).