Raportul Juridic de Drept Internațional Privat

CAPITOLUL 1

Noţiunea şi caracterele raportului juridic cu elemente de extraneitate

1.1. Raporturile de drept internaţional public şi cele de drept internaţional privat

Relaţiile politice, economice, tehnico – ştiinţifice, culturale şi de altă natură care se stabilesc între state îşi găsesc expresia atât în raporturi juridice dintre state, ca subiecte de drept internaţional public, cât şi în raporturi dintre persoane fizice şi juridice aparţinând acestor state. Astfel, de exemplu, statele încheie tratate comerciale, acorduri de cooperare economică şi tehnico – ştiinţifică sau alte acorduri internaţionale prin care îşi reglementează problemele vamale, fiscale, de credit, transportul internaţional, relaţiile lor comerciale, de cooperare economică sau alte aspecte care prezintă interes reciproc. Relaţiile dintre state pot îmbrăca diferite alte forme, dintre care menţionăm: declaraţiile comerciale, comunicatele comune, memorandumul, protocolul, convenţia comercială provizorie.

În aceste condiţii, activitatea persoanelor fizice şi a celor juridice se desfăşoară nu numai în cadrul intern al fiecărui stat, înăuntrul frontierelor acestuia, ci şi în cadrul vieţii internaţionale, ceea ce înseamnă naşterea unor raporturi în care părţi sunt aceste pesoane fizice ori juridice şi în care unul sau mai multe elemente sunt "străine", "internaţionale" sau de "extraneitate".

Potrivit art. 1, alin. 2 din Legea nr.105/1992, raporturile juridice de dept internaţional privat sunt raporturile juridice civile, comerciale, de muncă, de procedură şi alte raporturi juridice de drept privat cu elemente de extraneitate.

Deci, aşa cum expres prevede art. 1, alin. 2 din Legea nr.105/1992, sunt raporturi de drept internaţional privat următoarele categorii de raporturi juridice:

- raporturile juridice civile, adică acele raporturi juridice în care părţile sunt pe poziţie de egalitate juridică;

- raporturile juridice comerciale, adică acele raporturi juridice în care cel puţin una dintre părţi are calitate de comerciant ori săvârşesc fapte obiective de comerţ;

- raporturi juridice de muncă, adică raporturile juridice dintre angajat şi angajator;

- raporturile juridice de procedură civilă, adică raporturile juridice ce se stabilesc între părţile aflate în litigiu şi instanţa de judecată sau între părţile litigante, adică între pârât şi reclamant;

- alte raporturi juridice de drept privat;

Astfel, de exemplu, firme române încheie cu firme străine contracte de vânzare – cumpărare de mărfuri ori licenţă pentru folosirea invenţiilor sau a procedeelor tehnologice sau contracte în temeiul cărora specialiştii români efectuează în străinătate operaţiuni de prospecţiuni miniere, petroliere ori construiesc acolo uzine şi fabrici care montează diferite instalaţii industriale şi maşini de tot felul. De asemenea, se pot încheia contracte în temeiul cărora specialiştii străini desfăşoară în ţara noastră diferite activităţi cu caracter tehnic sau prin care se convine cu privire la crearea unor societăţi comerciale cu capital total sau parţial străin, având sediul în ţara noastră sau în străinătate. Comerţul exterior, poate îmbrăca cele mai diferite forme, în acest sens, activitatea de comerţ exterior desemnează operaţiile comerciale sau de cooperare economică şi tehnico – ştiinţifică în raporturile cu străinătatea privind: vânzarea, cumpărarea sau schimburile de mărfuri, prestările de serviciu, transportul şi expediţiile internaţionale, proiectarea şi executarea de lucrări, asistenţa sau colaborarea tehnică, vânzarea sau cumpărarea de licenţe pentru folosirea brevetelor de invenţii sau a procedeelor tehnologice, consignaţia sau depozitul, reprezentarea şi comisionul, operaţiunile financiare, valutare, asigurările, turismul şi în general, orice sau acte sau fapte de comerţ, precum şi prospectările, ofertele, demersurile, tratativele şi înţelegerile privind asemenea operaţii. Dezvoltarea şi adâncirea relaţiilor dintre state pot să determine forme noi de comerţ exterior. Astfel, de exemplu, cooperarea economică internaţională de poate înfăptui în următoarele domenii de activitate; în producţie, tehnico – ştiinţifică, în comerţ şi servicii, în domeniul bancar şi al creditului.

Prin raporturile stabilite între state, ca subiecte de drept internaţional public, şi cele dintre persoanele fizice sau/şi juridice cu element de extraneitate, fiecare stat participă la schimbul internaţional de valori materiale şi spirituale, la diviziunea internaţională a muncii.