Raporturile Juridice

RAPORTURILE JURIDICE

1. Notiunea si definitia raporturilor juridice

Normele juridice, ca reguli abstracte de conduita, sunt create în scopul respectarii lor în relatiile dintre subiectele de drept. Imensa majoritate a acestor reguli îsi ating scopul prin conduita conforma a participantilor la raporturile sociale, fie ca ei sunt obligati la aceasta într-un mod activ, cum este cazul normelor onerative, fie ca au facultatea de a opta pentru o anumita conduita, în cazul normelor permisive. În situatia normelor prohibitive, cum este cazul majoritatii normelor penale, eficienta lor este data tocmai de o conduita pasiva a subiectului, în caz contrar, prin adoptarea unei conduite active, ia nastere raportul juridic de raspundere si, implicit, cel de constrângere. În ambele ipoteze si de cele mai multe ori pentru ca raportul juridic sa se formeze, sa se modifice ori sa înceteze, trebuie sa intervina un fapt juridic declansator al incidentei regulii de drept, care, alaturi de norma însasi, constituie conditii ale raportului juridic.

Raporturile juridice se definesc ca o categorie a raporturilor sociale reglementate prin normele juridice a caror formare ,modificare si desfiintare se produce, de regula ,prin interventia unui fapt juridic si în cadrul carora partile apar ca titulare de drepturi si obligatii a carora partile apar ca titulare de drepturi si obligatii a caror realizare este asigurata ,la nevoie ,prin forta de constrângere a statului.

2.Trasaturile (caracteristicele ) raportului juridic

Trasaturile raportului juridic reprezinta ansamblul însusirilor caracteristice ale acestora si în conformitate cu care respectivele relatii au un caracter social, volitional si ideologic.

a.. Raporturile juridice sunt o categorie a raporturilor sociale, întrucât reprezinta relatiile ce se stabilesc exclusiv între oameni, fie luati individual ,fie organizati – neputându -se afla în afara societatii -si a caror continut este reglementat prin norme juridice .Deci ,nu orice relatie sociala reprezinta un raport juridic ,dar orice raport juridic este întotdeauna si o relatie sociala.

Raportul juridic se suprapune celui social prin corelatia dialectica dintre continutul social al acestuia si forma juridica pe care o îmbraca. Deci un raport social transformat în raportul juridic nu înceteaza prin aceasta sa fiinteze si ca raport social dar , pe de alta parte ,în afara raporturilor juridice în societate mai exista si alte numeroase raporturi sociale de ordin politic ,economic, moral sau religios care nu au caracter juridic.

Caracterul social al raportului juridic nu este alterat de faptul ca unele dintre aceste relatii pot viza bunuri materiale sau lucruri de ocrotire a mediului înconjurator ,întrucât respectivele relatii de proprietate sau de ordin ecologic nu se stabilesc între titularul dreptului de proprietate si bunul aflat în proprietatea sa si nici între titularul obligatie de protectie a mediului biologic si natura ,ci aceste relatii se stabilesc între oameni luati individual sau organizat, cu privire la bunuri sau cu privire la natura.

Pe de alta parte, anumite raporturi cu caracter exclusiv juridic ,formal, cum sunt cele procesuale sau procedurale formate în cadrul judecatii desi nu au corespondent în viata sociala, întrucât vizeaza aspecte de tehnica aplicarii dreptului, au si ele tot un caracter social, desi nu decurg în mod direct din conditiile vietii sociale .Totusi, deoarece aceste raporturi contribuie la eficienta practica a realizarii dreptului material (de continut)- care în mod evident are un caracter social-atunci spectele social-juridice ne apar în pozitia partilor aflate în proces din, drepturile si obligatiile lor procesuale ,din continul si modul de aplicare a sanctiunii ,inclusiv exercitarea constrângerii de stat.

b. Raportul juridic este un raport ideologic .Într-adevar ,daca raporturile materiale formate în societate .,cum sunt ,de exemplu ,relatiile economice ,se formeaza independent de vointa oamenilor, vând prin acestea un caracter obiectiv ,raporturile juridice, întocmai ca si cele politice ,morale sau religioase ,trec ,înaintea formarii lor ,prin constienta oamenilor, depinzând de vointa lor ,având un caracter subiectiv, fiind raporturile ideologice(nematieriale )ce tin de continul de idei al suprastructurii sociale.