Răspunderea Civilă Contractuală pentru Prejudiciile Patrimoniale

I. RĂSPUNDEREA CIVILĂ CONTRACTUALĂ PENTRU PREJUDICIILE PATRIMONIALE

I.1. Noţiunea răspunderii civile contractuale

Neexecutarea voluntară a obligaţiilor contractuale de către debitor dă dreptul creditorului de a recurge la executarea silită în natură şi la alte mijloace juridice prevăzute de lege pentru a obţine prestaţia care i se datorează sau de constrângere economică a debitorului în acelaşi scop.

În situaţia când una dintre părţile contractante nu execută prestaţiile pe care le datorează, cealaltă parte contractantă poate obţine executarea prin echivalent. Cu alte cuvinte, se angajează răspunderea civilă contractuală a debitorului, care va fi obligat să plătească creditorului sume de bani cu titlu de despăgubiri pentru a-i repara prejudiciul cauzat.

În doctrină răspunderea civilă contractuală este definită ca fiind obligaţia debitorului de a repara pecuniar prejudiciul cauzat creditorului său prin neexecutarea, executarea necorespunzătoare ori cu întârziere a obligaţiilor născute dintr-un contract valabil încheiat .

Răspunderea contractuală apare ca o aplicaţie particulară a principiului răspunderii civile, în situaţiile în care prejudiciul este cauzat prin încălcarea unei obligaţii asumată printr-un contract.

I.2. Prejudiciile patrimoniale contractuale

Sunt prejudicii patrimoniale pagubele care au un conţinut economic evaluabil în bani; de exemplu, proprietarul al cărui bun a fost distrus din culpă sau cu intenţie de către un terţ, are dreptul la repararea pagubei astfel suferite sub forma unei despăgubiri în bani, echivalentă cu valoarea bunului ce i-a fost distrus.

Dacă pagubele rezultă din acte sau fapte precontractuale, ele pot fi numite prejudicii patrimoniale precontractuale. Dacă pagubele rezultă din neexecutarea, executarea necorespunzătoare sau cu întârziere a unor obligaţii contractuale, ele sunt prejudicii patrimoniale contractuale, iar dacă pagubele rezultă din acte sau fapte extracontractuale, ele sunt prejudicii patrimoniale extracontractuale.

Tot sub aspect terminologic, pentru a desemna pagubele cu conţinut economic susceptibile de a fi evaluate în bani, jurisprudenţa şi doctrina folosesc atât denumirea de prejudicii materiale, cât şi denumirea mai largă de prejudicii patrimoniale.

În domeniul răspunderii contractuale, este preferabilă denumirea de prejudicii patrimoniale, întrucât este de natură a cuprinde pagubele rezultate din acte şi fapte variate, cum sunt: încălcarea de către vânzător a obligaţiei de a da prin distrugerea bunului mobil vândut; îndeplinirea necorespunzătoare a unei obligaţii de a face, ca de exemplu în contractul de antrepriză, edificarea clădirii cu vicii ascunse, sau încălcarea unei obligaţii de a nu face, ca de exemplu, împiedicarea creditorului de a-şi exercita dreptul de a trece pe terenul debitorului, când dreptul a fost constituit cu titlu oneros sub formă de servitute convenţională.

I.3. Elementele structurale ale răspunderii contractuale

Pentru a fi în prezenţa răspunderii contractuale este necesar să fie întrunite patru condiţii: fapta ilicită, prejudiciabilă, care constă în neexecutarea lato sensu a obligaţiilor contractuale asumate de debitor prin contractul valabil încheiat cu creditorul, existenţa unui prejudiciu în patrimoniul creditorului, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită a debitorului şi prejudiciul creditorului şi existenţa culpei, greşelii sau vinovăţiei debitorului.

I.3.1. Fapta prejudiciabilă

Fapta debitorului este prejudiciabilă când neexecutarea sau executarea defectuoasă ori tardivă a obligaţiei a cauzat un prejudiciu creditorului. Dacă însă neexecutarea nu a cauzat nici un prejudiciu, nu există temei legal pentru promovarea acţiunii în răspundere contractuală.

Aşa fiind fapta ilicită, prejudiciabilă, săvârşită de debitorul contractual constă în încălcarea dreptului de creanţă al celeilalte părţi prin neexecutarea obligaţiilor contractuale.

Sintagma ”neexecutarea obligaţiilor contractuale” are două înţelesuri: lato sensu, constă în neexecutarea, executarea necorespunzătoare ori cu întârziere a obligaţiilor şi stricto sensu, constă numai în neexecutarea totală sau parţială a acelor obligaţii.