Răspunderea Contravențională ca Formă Distinctă a Răspunderii Juridice

După V. Guţuleac „răspunderea juridică ”este o noţiune care are o bază reală şi ocupă un loc central în fiecare din ramurile sistemului de drept. Justiţia nu poate fi înfăptuită decît prin raporturile de constrîngere. Răspunderea juridică apare în cazul acţiunii sau inacţiunii ce contravine prevederilor unei norme de drept. Ea atrage după sine o anumită consecinţă juridică, adică pedeapsa prevăzută de normele juridice materiale. Neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a normelor de drept inevitabil atrage după sine aplicarea măsurilor corespunzătoare de constrîngere, care îmbină acţiunea educativă şi represivă asupra delincventului. Caracterul complex al răspunderii constă în totalitatea drepturilor şi obligaţiilor organelor de stat pentru stabilirea unei sancţiuni în caz de încălcare a ordinii publice.

Răspunderea juridică poate conţine mai multe forme de răspundere: penală, civilă, administrativă. După părerea lui Sergiu Furdui mai există şi o altă formă cum este răspunderea contravenţională. Autorul, această idee o stipulează din definiţie că: răspunderea contravenţională este un raport juridic de constrîgere, adică forma răspunderii juridice identificată cu raportul juridic contravenţional de constrîngere, stabilit între stat şi contravenient, al cărui conţinut îl constituie dreptul statului de a aplica măsuri de asigurare şi sancţiuni vinovatului de comiterea contravenţiei şi obligaţia corelativă a acestuia de a suporta măsurile respective. Această părere este susţinută şi de V. Guţuleac căci răspunderea contravenţională este o varietate a răspunderii juridice, care apare în toate cazurile de comportament ilegal al persoanei şi se manifestă prin aplicarea faţă de ea a sancţiunilor juridice corespunzătoare în ordinea stabilită de legislaţia contravenţională.

Răspunderea contravenţională provine şi de la fapta ilicită pentru care trebuie sancţionat autorul, fapta este denumită contravenţie care este un fenomen complex avînd aspecte materiale, sociale, umane, moral-politice şi juridice Conform art.10, Codul contravenţional, prevede:constituie contravenţie fapta- acţiunea sau inacţiunea- ilicită, cu un grad de pericol social mai redus decît infracţiunea, săvîrşită cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale ocrotite de lege, este prevăzută de prezentul cod şi este pasibilă de sancţiune contravenţională. Contravenţia joacă un rol foarte important deoarece ea reprezintă obiectul, fapta antisocială generatore de răspundere. Răspunderea contravenţională avînd un caracter general adică are scopul apărării valorilor sociale, şi se aplică în egală măsură pentru toţi contravenienţii.

Răspunderea contravenţională este reglementată de Codul contravenţional al Republicii Moldova. Cadrul legal al răspunderii este alcătuit din prevederile capitolului doi, partea generală al CCRM are sarcina de a ocroti valorile sociale, personalitatea, drepturile şi interesele legitime ale persoanelor fizice şi juridice, proprietatea, orînduirea de stat şi ordinea publică, precum şi de a depista,preveni şi lichida contravenţiile administrative şi consecinţele lor, de contribui la educarea cetăţenilor în spiritul îndeplinirii întocmai a legilor.

Răspunderea contravenţională este o formă juridică de pedepsire a persoanelor care au săvîrşit o faptă ilicită numită contravenţie şi sînt obligaţi să suporte măsurile de asigurare şi sancţiunea contravenţională stabilită de organe competente.

Răspunderea contravenţională se bazează pe două tipuri de principii: generale şi speciale. Din cele generale fac parte:

1.principiul legalităţii, consfinţit în CCRM, art.5, care prevede: procedura în cazurile cu privire la contravenţiile administrative se înfăptuieşte pe baza respectării cu stricteţe a legii şi aplicarea de către organele şi persoanele cu funcţie de răspundere, împuternicite pentru aceasta, a măsurilor de influienţă administrativă se face în limitele competenţei lor. Acest articol prevede că nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvîrşrea unei contravenţii nici supus sancţiunii contravenţionale decît în conformitate cu legea contravenţională şi interpretarea extensivă defavorabilă şi aplicarea prin analogie a legii contravenţionale sînt interzise.

2.principiul contravenţiei ca unic temei al răspunderii contravenţionale ce înseamnă că răspunderea va exista numai dacă va fi săvîrşită o contravenţie, o încălcare asupra unor valori sociale reglementate de normele juridice contravenţionale.

3 principiul răspunderii personale, ideea este că tras la răspundere este doar persoana care a săvîrşit contravenţia numit contravenient, ceea ce este reglementat în CCRM., art.8.

4principiul individualizării răspunderii şi pedepsei contravenţionale, acest principiu constă în faptul că legea contravenţională se aplică ţinîndu-se cont de caracterul şi de gradul prejudiciabil al contravenţiei, de persoana făptuitorului şi de circumstanţele atenuante ori agravante,(art.9), locul, timpul, modul de săvîrşire a ei. Prin cunoaşterea unor asemenea informaţii se stabileşte corect sancţiunea.