Răspunderea Disciplinară

I.Disciplina muncii

1.Noţiunea de discipină a muncii

Termenul de disciplina a muncii il regăsim in Codul muncii precizat in art. 39 mai exact alineatul 2. lit. b si lit. c arata obligatia salariatului de a respecta disciplina muncii:

- salariatului îi revin, în principal urmatoarele obligaţii:

b) obligaţia de a respecta disciplina muncii;

c) obligaţia de a respecta prevederile cuprinse in regulamentul intern, în contractul colectiv de munca aplicabil, precum si în contractul individula de munca;

Reglementarea relaţiilor de muncă, fiind un domeniu de mare interes pentru angajatori, salariaţi precum si puterii legislative, iata cum au definit disciplina muncii unuii autori:

„Disciplina muncii reprezinta o obligaţie juridica, avand caracter de sinteza, deoarece însumeaza si rezuma, in esenţa, totalitatea îndatoririlor de serviciu asumate de persoana respectiva prin încheierea contactului individula de munca iar sub aspectul finalităţii sale, disciplina muncii poate fi definită ca stare de ordine existentă în desfăşurarea întocmai a normelor ce reglementează acest proces şi din îndeplinirea de către toţi participanţii a obligaţiilor asumate prin încheierea contractelor individuale de munca”

„Disciplina muncii poate fi definita ca ordinea necesară în defaşurarea procesului de muncă, ce presupune îndeplinirea sarcinilor de serviciu şi respectaea normelor de conduita de catre participanţii la acest proces”

Astfel inţelegem ca saraiatul trebuie sa respecte nu numai obligaţiile cu caracter general ce sunt prevazute in actele normative( Codul Muncii), în contractul colectiv şi individula de munca, în regulamentul de organizare si funcţionare al unitatii respective sau asa numitul regulament intern, ci sa respecte mai ales masurile sau dispoziţiile date de către angajator.

Aceste măsuri sau dispoziţii pot fi date fie scris fi verbal în calitatea angajatorului de coordonator, îndrumator şi persoană abilitată în ceea ce priveşte controlul in cadrul organizaţiei. În virtutea tuturor acestor atribuţii art.263 ali.1 din Codul Muncii precizeaza expes „Angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, avand dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de cate ori constată ca aceştia au savărşit o abatere disciplinară.

Disciplina muncii este o condiţie obiectivă, necesară şi indispensabilă desfaşurării activităţii fiecărui angajator. Aceasta obligaţie pentru slariat nu trebui privită ca fiind o obligaţie ex lege ci o obligaţie ce operează in urma închierii contractului individual de munca; deci cei ce răspund disciplinar sunt exclusiv doar salariaţii si nu persoanele care prestează o muncă în temeiul contractelor civile, comerciale sau al celor care lucrează în baza unor contracte de voluntariat.

2.Izvoarele disciplinei muncii

Disciplina muncii face parte dintr-un ansamblu numit dreptul muncii, atunci izvoarele disciplinei muncii nu pot fi altele decat cele ale dreptului muncii, in general. Izvoarele cu carater general sunt:

- Codul Muncii care conţine un capitol intitulat „Răspunderea disciplinară”;

- contractele individuale de muncă;

- actele specifice (statutele de personal, regulamentele interne)

3.Trăsaturile caracteristice ale disciplinei muncii

Ca trăsături caracteristice ale disciplinei muncii arătam următoarele:

- disciplina muncii este unul dintre principiile generale ale reglementării relaţiilor de muncă. „Respectarea disciplinei muncii constituie o obligaţie de baza a fiecărui slariat”

- disciplina muncii poate fi privită ca instituţie de drept pozitiv al muncii;

- disciplina muncii constituie o obligaţie juridica de sinteza;

- disciplina muncii nu comportă nici un fel de excepţie deci ea se aplica fiecărui slariat in parte;

- disciplina muncii este de natură contractuală deoarece sete prevazută generic în lege;

disciplina muncii are caracter autonom.