Răspunderea disciplinară a funcționarului public

Introducere

Inceputul anilor ’20 este marcat de un sir de schimbari radicale in administratia publica. Aceste schimbari vizau in modul cel mai direct formele de administrare, dat fiind faptul ca zeci de ani ea a fost dominata de o mentalitate totalitara inacceptabila pentru Republica Moldova. Acest sistem unic de administrare nu putea functiona in virtutea faptului ca fiecarui stat ii sint caracteristice metode de gestionare a treburilor publice, care nu ar trebui sa depinda de controversele politice.

Astfel, concomitent cu schimbarile de ordin politic, se resimte o tendinta noua in administratia publica, atit la nivel central, cit si local, o tendintpa de a trece la noi forme de administrare, ce a revolutionat intreaga structura administrativa in Republica Moldova. Aceasta reforma, insa, nu a putut fi implementata cu succes pina la sfirsit, din considerentul ca mentalitatea veche s-a inradacinat foarte adinc la functionarii publici, care isi indeplineau obligatiunile de serviciu numai facind favoruri diferitor grupari politice, cu scopul de a nu pierde fotoliile comode.

Notiunea de functionar public

Functionarul public este numit de catre autoritatea publica, competenta potrivit legii si investit in mod legal cu atributiile unei functii publice, cu o activitate pe care sa o desfasoare in scopul asigurarii functionarii continue a unui serviciu public.

Functionarii publici sunt investiti in functie printr-un act administrativ de numire, unilateral. Prin numirea in functia publica, functionarul este investit cu un statut legal in care sunt prevazute drepturile si obligatiile acestuia. Situatia juridica a functionarului public este asadar statutara.

In Legea serviciului public sa fixat dreptul cetateanului de a se incadra in serviciul public, indiferent de nationalitate, rasa, sex, apartenenta de partid, confesiune religioasa etc. In al doilea rind, sa determinat cercul de persoane la care se refera notiunea de "functionar public"!

Aceasta este foarte important tinand cont de faptul ca in serviciul "statutul se afla si ministrul, si invatatorul, si medicul, si insotitorul de vagon de Ia calea ferata. Dar, dupa cum se stie, intre aceste grupuri de persoane exista о mare diferenta in ce priveste continutul muncii lor. De aceea in legea data se rasfringe numai asupra acelor functionari, care “ocupa functie de stat remunerata si care dispun de ranguri si grade stabilite in conformitate cu principiile prezentei legi" (art.1).

Clasificarea functionarilor publici

Pentru clasificarea functionarilor publici se vor lua in considerare anumite criterii:

* gradul de instruire profesionala

Exista functionari cu studii superioare, liceale sau medii generale. Se au in vedere aici studiile pe care le cere functia publica si nu acelea pe care le are persoana fizica. Cu parere de rau, la noi, in etapa data, nu se prea tine cont de faptul care functii publice cer anumite studii superioare si care studii liceale. De aceea nu sint rare cazurile cind unele functii care trebuie sa fie ocupate de persoane cu studii liceale le ocupa persoane cu diploma de absolvire a unei institutii de invatamint superior sau invers.

* natura functiei

Aici avem functionari cu functii de conducere si functionari cu functii executive. Functionarii cu functii executive, la rindul lor, se impart in doua categorii de functionari cu functii executive pe grade profesionale si functionari cu functii executive pe trepte profesionale Deosebirea dintre cele doua subdiviziuni este determinata de faptul ca pentru ocuparea functiilor executive pe grade profesionale se cer studii superioare, iar pentru functiile executive pe trepte profesionale se cer studii liceale sau numai medii generate.

In corespundere cu instruirea profesionala, rezultatele muncii si ale atestarii efectuate in modul stabilit de legislatie, se realizeaza succesiv trecerea functionarului public, inclusiv la rugamintea lui, intr-un alt grad de calificare. Gradul de calificare il confera autoritatea publica ce a angajat functionarul. Conferirea gradului se consemneaza in carnetul de munca al functionarului

Este foarte important faptul ca gradele de calificare se confera pe viata si functionarul public poate fi degradat sau retrogradat numai prin hotarirea judecatoreasca pentru savirsirea unor actiuni ilegale ce prevad raspundere penala, precum si pentru conferirea gradului de calificare cu incalcarea regulamentului. Functionarul public, conform alin. 8, poate purta uniforma si insemne ale gradului de calificare, in modul stabilit de Guvern.

Drepturile functionarilor publici

Dreptul de a i se asigura exercitarea functiei sale; dreptul la protectia legii; dreptul de ocupare a functiilor publice doar de persoanele care sa aiba o anumita calificare profesionala; posibilitatea ce li se acorda de a se plange autoritatilor si institutiilor competente; dreptul la opinie; dreptul de asociere sindicala numai in conditiile legi ; dreptul la greva numai in conditiile legii; cumulul de functii numai in conditiile legii; restituirea cheltuielilor de transport si cazare; alocatia de stat pentru copii sau dreptul la reducerea tarifelor pentru transportul in comun; uniforma; concediu anual de odihna, medical si la alte concedii; dreptul la perfectionarea continua a pregatirii profesional ; dreptul la pensie; dreptul la asistenta medicala gratuita; dreptul la salariu.

Printre drepturile fundamentale ale functionarilor publici, evidentiem:

- dreptul la protectie juridica;

- drepturi financiare(dreptul la remunerare, la indemnizatii speciale, la asigurare sociala, la pensie de batrinete);

- dreptul la stabilitatea postului (acest drept constituie in acelasi timp si un avantaj fata de salariatii din sectorul privat. In principiu, functionarul este numit pentru toata cariera sa (in Germania, el este numit “pe viata”), cu exceptia cazurilor de demisie sau destituire, sanctiunea cea mai grava, care poate fi aplicata doar in urma unei proceduri disciplinare.

Functionarilor le sunt garantate libertatea de opinie, libertatea de exprimare (cu conditia respectarii principiului neutralitatii si a obligatiei de rezerva), libertatea de asociere, libertatea sindicala, dreptul la greva.

Obligatiile functionarilor publici

Cea mai importanta obligatie este cea de subordonare a functionarilor ierarhic inferiori fata de functionarii ierarhic superiori; pastrarea secretului de stat si de serviciu; discretie profesionala; comportare corespunzatoare; a nu avea indeletniciri in afara serviciului care sa fie contrare functiei pe care o indeplines ; indeplinirea indatoririlor de serviciu; sa furnizeze publicului, in cadrul serviciului, informatiile cerute;

Obligatia de a servi, adica obligatia de a executa sarcinile ce-i sint incredintate. Un element al acestei obligatii este datoria de a indeplini personal sarcinile conferite. Obligatia de a servi implica de asemenea datoria de supunere ierarhica, adica de a respecta ordinele superiorilor ierarhici (fie ca este vorba de ordine individuale sau de indicatii generale), dar si datoria de a se supune legilor si regulamentelor. Totusi, daca subordonatul primeste un ordin ce contine grave elemente de ilegalitate si care compromite interesul public, functionarul este obligat sa nu execute acest ordin.