Răspunderea funcționarilor publici

Capitolul I .

Raspunderea functionarilor publici, notiuni introductive

Literatura de specialitate analizeaza, de regula, numai fenomenul raspunderii juridice, iar in cursurile de drept administrative, pe acest fond metodologic, se analizeaza formele de raspundere juridica a functionarilor (raspunderea penala, raspunderea administrativa, raspunderea disciplinara, raspunderea materiala si raspunderea civila).

In sfera cercetarii fenomenul raspunderii sociale, implicit a celei juridice au fost realizate mari progrese in ultimele decenii, atat in ceea ce priveste analiza formelor raspunderi juridice, cat si in planul, mai larg, al relatiei dilectice dintre responsabilitatea sociala si raspunderea sociala. Din aceasta perspectiva ,cercetarea raspunderii juridice, ca institutie complexa a dreptului, a formelor sale ca institutii ale diferitelor ramuri de drept, trebuie sa depaseasca traditionalele cadre ale tehnicitatii juridice, realizandu-se o deschidere mai mult spre filosofie, praxiologie, psihologie sociologie, etc.

Dupa cum doctrina de drept public subliniaza si in domeniul stiintei dreptului se contureaza distinctia dintre notiunile de raspundere si responsabilitate, distinctie ce isi are originea in tezele filozofice cu privire la delimitarea fenomenului raspunderii sociale de cel al responsabilitatii sociale.

Aceasta delimitare se evidentiaza in ceea ce priveste dreptul administrative sub mai multe aspecte.

In primul rand, dreptul administrativ analizeaza responsabilitatea si respectiv, raspunderea autoritatilor administratiei publice.

In al doilea rand, dreptul administrativ analizeaza aceste fenomene in legatura cu functionarii publici.

In al treilea rand, dreptul administrativ se preocupa de de cercetarea responsabilitatii cetatenilor fata de normele juridice, respectiv a raspunderii acestora in cazul incalcarii lor.

Raspunderea juridica ,,intervine pe terenul raului infaptuit”, adica in urma savarsirii unei abateri. Specific abaterilor savarsite de functionarii publici este faptul ca ele pot interveni in timpul exercitarii functiei, in legatura cu exercitarea acesteia sau, pur si simplu, prin abaterea de la anumite norme care nu au o legatura directa, nemijlocita cu functia, dar care pun sub semnul intrebarii prestigiul functionarului public.

In doctrina intrebelica, raspunderea statului si a functionarilor sai era privita ca una din formele de manifestare a responsabilitatii in dreptul administrativ. Se pornea de la teza ca activitatea administratiei poate fi de multe ori o cauza de daune pentru particularii care vin in contact cu ea, ceea ce atragea interventia unei raspunderi materiale a acestora, alaturi de cea disciplinara, atrasa de inalcarea unor norme de comportament profesional, de ordine si disciplina intr-un serviciu public.

Regimul juridic al functiei publice include si problema raspunderii acestuia, a carui menire este reprimarea greselilor comise de agentii publici, aspect care reprezinta doar unul din scopurile raspunderii.

Prin intermediul raspunderii se relizeaza atat scopul preventiv, cat si cel sanctionator, carora ar trebui sa li se adauge potrivit doctrinei actuale, si cel educativ.

Lege nr 188/1999 privind statutul functionarilor publici, cu modificarile si completarile ulterioare reglementeaza in capitolul VII, Sanctiunile disciplinare si raspunderea functionarilor publici.

Formularea acestui titlu a fost criticata in doctrina actuala ca fiind lipsita de precizie, indicate fiind o denumire cu cele doua sintagme in forma inversata, adica ,,raspunderea si sanctiunile disciplinare aplicabile functionarilor publici” sau si mai riguros, numai ,,raspunderea functionarilor publici”

Potrivit legii, incalcarea de catre functionarii publici, cu vinovatie, a indatoririlor de serviciu atrage raspunderea disciplinara, contraventionala, civila sau penala, dupa caz.

Spre deosebire de celelalte statute (coduri) ale functionarilor publici existente din anul 1923 in Romania, se constata ca actuala reglementare introduce elementul de vinovatie pentru incalcarea indatoririlor de serviciu si reglemnteaza si alte forme de raspundere, in afara celei specifice dreptului administrativ.

Astfel dupa cum se poate observa, legea stabileste patru forme de raspundere aplicabile functionarilor publici.

Aceste forme nu se exclud intre ele, se arata in doctrina recenta, ele putand fi aplicabile concomitent daca fapta comisa intruneste in acelasi timp, conditiile unor forme diferite de raspundere juridica.