Răspunderea Juridică a Militarilor

CAPITOLUL 1

1.1 NOTIUNEA DE RASPUNDERE JURIDICA

Raspunderea juridica – institutie fundamentala a dreptului –este definita ca un raport juridic de constrângere al carui obiect specific consta în sanctiunea juridica. Într-o alta parspectiva, raspunderea juridica se defineste ca fiind acea forma a raspunderii sociale stabilita de stat în urma încalcarii normelor de drept printr-un fapt ilicit si care determina suportarea consecintelor corespunzatoare de catre cel vinovat, inclusiv prin utilizarea fortei de constrângere a statului în scopul restabilirii ordinii de drept astfel lezate. Fapta ilicita reprezinta o conduita aflata în contradictie cu legea si care este sanctionata ca atare, încalcarea, si nu aparenta, trebuind sa fie reala. Trebuie sa fie formala, adica sa reprezinte un fapt material-juridic ilicit al omului prin care s-a lezat efectiv o valoare sociala protejata de lege.

Norma juridica încalcata reprezinta singurul temei al raspunderii juridice întrucât încalcarea oricaror alte norme nu antreneaza aceasta raspundere decât daca respectivele reguli au o consacrare juridica. Prin interventia statului în cazul încalcarii regulii de drept-interventie specifica numai raspunderii juridice, comparativ cu alte forme ale raspunderii sociale-se urmareste atât înlaturarea încalcarii si sanctionarea celui vinovat, cât si prevenirea savârsirii în viitor, de catre acelasi subiect sau de catre altii, a unor abateri similare sau diferente, dezvoltarea astfel a constiintei juridice si reeducarea celui vinovat. În orice caz sanctiunea aplicata trebuie sa fie reactie proportionala cu gravitarea faptei comise, sa înjoseasca persoana celui vinovat si nici sa-l expuna la suferinte inutile.

Analiza raspunderii juridice, pornind de la premisa existentei si manifestarii unui raport juridic, conduce la identificarea trasaturilor sale caracteristice: - raspunderea juridica este o forma a raspunderii sociale; - raspunderea juridica presupune existenta unui raport juridic anterior, în a carui derulare intervine la un moment dat o atitudineconstând în nerespectarea drepturilor si obligatiilor ce intra în continutul sau – o fapta ilicita; - raspunderea juridica este, la rândul sau, un raport juridic, care implica atât drepturi, cât si obligatii corelative; - raspunderea juridica este un raport juridic de constrângere; - obiectul specific al raportului juridic de raspundere juridica îlconstituie sanctiunea juridica, respectiv urmarea nefavorabila care survine în conditiile nerespectarii normelor juridice.

1.2 PRINCIPIILELE RASPUNDERII JURIDICE

Desi raspunderea juridica cunoaste o multitudine de forme ea are totusi un fond comun de reguli aplicabile acestei diversitati numite principii ale raspunderii si care se afla în strânsa legatura cu unele principii fundamentale ale dreptului cât si cu principii ale unor ramuri de drept.

a) Principiul legalitatii raspunderii consta în aceea ca raspunderea juridica nu poate opera decât în conditiile sau în cazurile prevazute de lege, în forma si limitele stabilite de aceasta, conform unei anumite proceduri desfasurate de organe special învestite în acest sens. Daca ar fi sa ne limitam doar la raspunderea penala aceasta regula enuntata îsi gaseste expresia în principiile legalitatii, incriminarii, adica a consacrarii numai prin lege a faptelor infractionale si în legalitatea pedepsei.

b) Principiul raspunderii pentru fapta savârsita cu vinovatie are la baza conceptia juridica a raspunderii subiective conform careia autorul faptei raspunde numai atunci când si-a dat seama sau trebuia sa-si dea seama de rezultatele faptei sale si de semnificatiile ei social - juridice periculoase, fiind sanctionat pentru comportamentul sau antisocial. Fara vinovatie nu exista raspundere juridica, chiar daca sunt întrunite toate celelalte conditii de baza, iar aceasta trebuie de cele mai multe ori dovedita.

c) Principiul raspunderii personale conform caruia raspunderea revine numai celui efectiv vinovat de comiterea faptei ilicite, regula cu caracter absolut în cazul formelor sanctionarii sau represive datorita pericolului social al conduitei ce incuba atitudinea represiva a societatii. În cazul raspunderii reparatorii exista, uneori în conditiile legii, si raspunderea pentru fapta altuia cu caracter limitat dar posibil de înlaturat (raspunderea parintilor pentru copiii minori a persoanei juridice pentru faptele membrilor).

d) Principiul unicitatii raspunderii conform caruia pentru fapta ilicita exista o singura raspundere sau nu se poate aplica decât o singura sanctiune si nu mai multe (non bis in idem), având aceeasi natura juridica ca si norma încalcata. Exceptie fac cazurile de cumul deja prezentate si cele care deriva din scopurile diferite ale raspunderii .

e) Principiul justetei sau proportionalitatii raspunderii în conformitate cu care se impune corelarea raspunderii sau a pericolului ei social sau a întinderii pagubei, a formei de vinovatie cu care a fost savârsita, printr-o corecta si concreta individualitate sau proportionalizare, ca de pilda a sanctiunii sau pedepsei penale unde se tine seama de toate împrejurarile legate de comiterea faptei, de circumstantele atenuante sau agravate ca si de persoana faptuitorului etc.