Răspunderea Organelor de Conducere

Încalcarea dispozitiilor legale privitoare la constituirea, organizarea, functionarea si încetarea activitatii societatilor comerciale angajeaza raspunderea civila, administrativa sau penala. Ca sanctiuni civile si administrative sunt prevazute nulitati si amenzi judiciare ori contraventionale.

Faptele care constituie infractiuni prevazute în Legea nr. 31/1990, republicata cu modificarile si completarile ulterioare, se pedepsesc cu amenda sau închisoare.

Infractiunile prevazute în Legea nr. 31/1990, cu exceptia bancrutei frauduloase, au un caracter subsidiar, în sensul ca ele vor fi retinute, dar în masura în care faptele concret savârsite nu realizeaza continutul constitutional al altor infractiuni mai grave, prevazute fie în Codul penal, fie în alte legi speciale (art. 281).

Raspunderea civila contractuala îsi are izvorul în contractul de mandat iar raspunderea civila delictuala îsi are izvorul în nerespectarea obligatiilor prevazute în sarcina lor de legea privind societatile comerciale. Întrucât nerespectarea unei obligatii legale poate fi o fapta ilicita civila (delict civil) ori o infractiune, raspunderea organelor de conducere va fi dupa caz, o raspundere civila delictuala sau o raspundere penala.

În afara de raspunderea obisnuita pentru faptele proprii, administratorii raspund, în anumite cazuri, si pentru faptele prejudiciabile ale altor persoane. Potrivit art. 144, alin. 2 din lege, comitetul de directie ori administratorii raspund fata de societate pentru actele îndeplinite de directori sau de personalul încadrat, daca dauna nu s-ar fi produs daca ei ar fi exercitat supravegherea impusa de îndatoririle functiei lor. Totusi, aceasta raspundere indirecta este conjuncta (divizibila) si subsidiara pentru ca are un rol de garantie si nu înlocuieste raspunderea persoanei care a savârsit fapta cauzatoare de prejudicii.

Articolul 150 din Legea 31/1990 prevede ca actiunea contra administratorilor apartine adunarii generale, în mod exceptional, actiunea în raspundere poate fi introdusa si de actionari, în numele societatii, daca datorita pozitiei administratorilor, societatea nu actioneaza pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin actele administratorilor (art. 152). De retinut ca desi art. 150 se refera în mod general la actiunea în raspundere, totusi actiunea penala nu poate apartine adunarii generale, ci ea se exercita de catre procuror (art. 264 C. Pr. Pen.).

Constituirea ca parte civila în procesul penal contra administratorilor se realizeaza în conditiile prevazute de lege pentru exercitarea actiunii în raspundere civila. Solutia se explica prin aceea ca în acest caz se exercita o actiune civila în cadrul procesului penal.

Desfasurarea normala a activitatilor comerciale impune respectarea tuturor obligatiilor în conformitate cu contractele încheiate. Neachitarea sumelor de bani la scadenta îl pune pe creditor în imposibilitatea de a relua ciclul de productie si poate genera efecte în serie asupra altor comercianti, determinând blocaje comerciale  faliment.

Legea 85/2006 prevede expres ca falimentul priveste averea debitorului, care cuprinde totalitatea bunurilor si drepturilor patrimoniale ale acestuia, inclusiv cele dobândite în cursul procedurii stabilite de prezenta lege, care pot face obiectul unei executari silite, în conditiile Codului de procedura civila. Dispozitiile legii 85/2006 nu constituie însa o exceptie, deoarece este vorba de o raspundere personala a membrilor organelor de conducere, bazata pe culpa în executarea obligatiilor.

În textul noii legi  Lege 85/2006  ca si în textul legii precedente  Legea 64/1995  capitolul consacrat raspunderii membrilor organelor de conducere pentru ajungerea debitorului, persoana juridica, în stare de insolventa este asezat dupa capitolul consacrat închiderii procedurii.

Suportarea prejudiciului de catre membrii organelor de conducere poate fi dispusa de judecatorul-sindic cu privire la o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de insolventa. Pot fi obligati în acest sens administratori, directori, cenzori si orice alta persoana ce a contribuit la ajungerea debitorului în aceasta situatie, prin una din urmatoarele fapte prevazute de art. 138 din Legea 85/2006: