Răspunderea patrimonială

CAP. 1 INTRODUCERE

Viata sociala nu s-ar putea desfasura in conditii corespunzatoare fara existenta unor reguli de conduita sau norme bine stabilite. Aceste norme sau reguli stabilesc conduita pe care trebuie sa o adopte subiectele purtatoare ale relatiilor sociale intre relatiile dintre ele. Nerespectarea regulilor prestabilite printr-o conduita neconforma cu ele, atrage dupa sine raspunderea sociala, cel vinovat fiind obligat sa suporte consecintele faptelor sale.

In functie de natura politica, morala, juridica, religioasa, etc. a normelor incalcate si raspunderea antrenata va avea un caracter corelativ, respectiv un caracter politic, moral, juridic, religios, etc.

Din punct de vedere lingvistic raspunderea este constientizarea de catre personalitate a datoriei sale in fata societatii, unei colectivitati de oameni, intelegerea sensului si insemnatatii comportamentului sau. In sistemul dreptului acest termen a capatat o alta semnificatie, deosebita de cea din limbajul obisnuit, si anume: evidentiaza consecintele negative, survenite in cazul comiterii unor fapte ilegale de catre o persoana fizica sau o persoana juridica. Raspunderea juridica include in sine doar acele consecinte ale incalcarii de drept, care se exprima in aparitia unor noi obligatiuni sau alte modalitati a obligatiunilor aparute din raportul de drept deja existent.

Raspunderea juridica se defineste ca fiind acea forma a raspunderii sociale stabilita de stat în urma încalcarii normelor de drept printr-un fapt ilicit si care determina suportarea consecintelor corespunzatoare de catre cel vinovat, inclusiv prin utilizarea fortei coercitive a statului in scopul restabilirii ordinii de drept astfel lezate.

Elementele determinante ale raspunderii juridice sunt savarsirea unor fapte ilicite , incalcarea unor norme juridice prin comiterea respectivei abateri si interventia organelor de stat dupa o procedura strict determinata.

Aceste conditii reprezinta cumulul de factori esentiali ce se cer a fi reuniti atat sub aspectul faptei ilicite cat si a autorului ei in vederea creerii cadrului necesar obligarii vinovatului la suportarea consecintelor conduitei sale.

Conditiile raspunerii juridice sunt conduita sau fapta ilicita , rezultatul sau efectul social-juridic produs de acesta , legatura cauzala dintre fapta si rezultat, existenta autorului si vinovatia acestuia, existenta unor imprejurari care sa excluda caracterul ilicit al faptei sau sa inlature raspunderea juridica. Ultima conditie este negativa, iar celelalte cinci sunt pozitive trebuind sa existe in mod cumulativ.

Raspunderea juridica poate fi: disciplinara, patrimoniala, contraventionala si penala.

Raspunderea disciplinara intervine in cazurile in care un salariat savarseste cu vinovatie o abatere disciplinara; numai un salariat poate fi subiect al abaterii disciplinare.

Raspunderea patrimoniala a salariatilor, este o forma a raspunderii juridice, care consta in obligatia acestora de a repara pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.

Raspunderea contraventionala constituie o forma de raspundere juridica de sine statatoare care nu face parte din legislatia (dreptul) muncii. Evident, Codul muncii se refera doar la anumite contraventii, iar nu la raspunderea contraventionala in ansamblul ei.

Intr-o viziune noua, inexistent in trecut, Codul muncii reglementeaza un numar de fapte penale in art. 277- 280. Asadar – ca si in cazul raspunderii contraventionale – Codul muncii nu se refera, in ansamblu, la raspunderea penala.

CAP. 2 RASPUNDEREA PATRIMONIALA

2.1 Notiune

Codul muncii reglementeaza raspundera patrimoniala intr-un capitol distinct – al III- lea (din titlul al XI-lea – ,, Raspunderea juridical”) – art. 269-275.

Exista si reglementari anterioare Codului muncii care, cu titlu de norme speciale, au ramas in vigoare si se aplica – total sau partial – anumitor categorii de salariati, si anume: