Răspunderea Patrimonială a Salariatului

1. Rãspunderea juridicã

Societatea în întregul ei, ca şi fiecare individ care intră în compunerea ei, simte nevoia de ordine şi siguranţă. Această nevoie este satisfăcută prin respectarea normelor morale, religioase, politice, juridice, pe baza cărora se realizează convieţuirea socială. Orice abatere de la aceste norme atrage după sine o răspundere corespunzătoare.

Conceptul de răspundere sau de responsabilitate desemnează reacţia de reprimare, venită din partea societăţii, faţă de o anumită acţiune umană, imputabilă, în principal, individului. Sensul frecvent atribuit noţiunii de răspundere, indiferent de forma sub care se manifestă, este acela de obligaţie de a suporta consecinţele nerespectării acestor reguli de conduită, obligaţie ce incumbă autorului faptei contrare acestor reguli şi care poartă întotdeauna amprenta dezaprobării sociale a unei asemenea fapte.

Răspunderea juridică, în mod tradiţional, este analizată ca o instituţie fundamentală a dreptului, instituţie care tinde să ocupe centrul dreptului în totalitatea sa, reflectând stadiul de evoluţie a întregii societăţi, nivelul conştiinţei şi responsabilităţii sociale. Aceasta oferă o garantare a transpunerii în practică a principiilor juridice fundamentale şi cuprinde ansamblul normelor juridice care vizează raporturile juridice ce se nasc în sfera activităţii specifice desfăşurate de autorităţile publice, în temeiul legii, împotriva tuturor celor care încalcă legea sau ignoră ordinea de drept, în scopul asigurării respectării şi promovării ordinii juridice şi a binelui public.

Ea este reglementată în toate ramurile sistemului juridic, are contingenţe cu toate instituţiile juridice şi aparţine tuturor situaţiilor.

Răspunderea are drept scop conştientizarea persoanei cu privire la consecinţele faptelor sale, impunând luarea unei măsuri sancţionatorii dacă ordinea de drept nu este respectată cu bunăcredinţă.

În literatura de specialitate au fost reţinute numeroase definiţii ale răspunderii juridice, dintre care cea mai complexă ni se pare cea care o defineşte ca fiind „complexul de drepturi şi obligaţii conexe care-potrivit legii – se nasc ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite şi care constituie cadrul de realizare a constrângerii de stat, prin aplicarea sancţiunilor juridice în scopul asigurării stabilităţii raporturilor sociale şi a îndrumării membrilor societăţii în spiritul respectării ordinii de drept”.

Fundamentul răspunderii juridice constă în săvârşirea faptei interzisă de normele dreptului. Funcţie de natura juridică concretă a acestui fundament, normele codului muncii, Titlul XI, clasifică formele răspunderii juridice de dreptul muncii în:

- răspundere disciplinară, atunci când salariatul săvârşeşte o abatere disciplinară;

- răspundere patrimonială, când din fapta culpabilă a salariatului rezultă un prejudiciu ce trebuie reparat;

- răspundere contravenţională, când salariatul săvârşeşte o faptă calificată de normele juridice drept contravenţie;

- răspundere penală, când fapta săvârşită este incriminată drept infracţiune.

Aceste forme ale răspunderii juridice nu se exclud una pe cealaltă, ele putând coexista, funcţie de împrejurările concrete ale săvârşirii faptei de către salariat.

2. Rãspunderea patrimonialã

Art. 270 alin. 1 din Codul muncii prevede cã „salariaţii rãspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor rãspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legãturã cu munca lor”

Rãspunderea patrimonialã a salariaţilor, este o formã a rãspunderii juridice, care constã în obligaţia acestora de a repara pagubele materiale produse din vina şi în legãturã cu munca lor

Trăsăturile raspunderii patrimoniale

Răspunderea patrimonială în dreptul muncii este caracterizată prin următoarele trăsături :

- este condiţionatã de existenţa raportului juridic de muncã dintre salariatul rãspunzãtor şi angajatorul pãgubit, raport juridic care îşi are izvorul în contractul individual de muncã;