Răspunderea penală a persoanelor juridice în dreptul belgian

Prin legea din 4 mai 19991 legiuitorul belgian a adus o serie de modificari Codului

penal si Codului de procedura penala instituind raspunderea penala a persoanelor juridice.

Aceasta consacrare reprezinta corolarul unei indelungate evolutii a legislatiei si

jurisprudentei belgiene. Din acest motiv si pentru a facilita intelegerea regimului

raspunderii penale a persoanelor juridice instituit prin legea in discutie, credem ca se

impune o succinta trecere in revista a reglementarilor care au premers aceasta reforma.

1. Trebuie remarcata in acest context pozitia instantelor belgiene care, inca din

prima jumatate a secolului nostru au pus sub semnul intrebarii vechiul adagiu “societas

delinquere non potest”. Astfel, dupa ce Curtea de Casatie belgiana a statuat printr-o decizie

din 1934 ca "obligatia de a respecta legile si regulamentele incumba si persoanelor juridice la

fel ca si persoanelor fizice"2,a decis cativa ani mai tarziu ca "actul indeplinit in sfera

atributiilor sale de catre organul unei persoane juridice este actul persoanei juridice insesi, iar

actul ilicit, constitutiv al infractiunii nu-si schimba caracterul prin simplul fapt ca persoana

juridica nu poate fi obiectul unei sanctiuni penale"3.

Asa cum arata si Procurorul General in concluziile sale, o persoana juridica poate

comite prin organele sale atat un fapt calificat ca infractiune cat si un alt act ilicit, dar

aplicarea unei pedepse, in stadiul actual al legislatiei belgiene, nu se poate face impotriva

unei persoane juridice.

Cu alte cuvinte adagiul "societas delinquere non potest" devine "societas

delinquere potest sed puniri non potest".

Desi aceasta noua pozitie a jurisprudentei nu antreneaza nici o schimbare a practicii

referitoare la sanctionarea penala a unei persoane juridice, ea reprezinta un pas important in

directia unei viitoare consacrari legislative a principiului raspunderii penale a persoanelor

juridice. Aceasta deoarece, daca in mod traditional se considera ca persoanele juridice sunt

lipsite atat de capacitatea delictuala cat si de punibilitate4, jurisprudenta evocata vine sa

recunoasca tocmai existenta capacitatii delictuale a acestor persoane.

In conditiile in care se admite ca o persoana juridica poate comite o infractiune dar nu

poate fi sanctionata, se pune problema determinarii persoanei fizice care va fi efectiv trasa la

raspundere penala. Pentru a identifica aceasta persoana, in dreptul belgian se recurgea la asanumita

imputabilitate, definita ca o "legatura cauzala intre agent si infractiune"5. Doctrina

distinge intre imputabilitatea materiala, judiciara, legala si conventionala.

Imputabilitatea materiala presupune tragerea la raspundere a persoanei care a comis

actul material care face parte din latura obiectiva a infractiunii.