Răspunderea Penală pentru Nerespectarea Regimului Apelor

1. Răspunderea în dreptul mediului

Degradarea mediului înconjurător constituie astăzi una din marile probleme ale omenirii.Mediul este afectat atât de consecinţele subdezvoltării cât şi a celor dezvoltării excesive.

În ţara noastră, protecţia mediului reprezintă o problemă de interes naţional, constituind o obligaţie a autorităţilor, administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice. Nevoia de exploatare, dar şi de protecţie a componentelor mediului natural(mediul geografic, factori fiziologici, biologici, demografici) au determinat adoptarea unui complex de norme juridice specifice fiecărui stat.

Responsabilitatea privind protectia mediului revine în egală măsură autoritătilor administratiei publice centrale si locale. Au atributii în scopul protectiei factorilor de mediu si răspund juridic în cazul în care nu duc la îndeplinire aceste sarcini: Ministerul Sănătătii, Ministerul Apărării Nationale, Ministerul Educatiei si Cercetării, Ministerul Transporturilor,Ministerul de Interne. Cele mai multe atributiuni în scopul protectiei mediului revin, în mod firesc, Ministerul Mediului și schimbărilor climatice, care este autoritatea centrală pentru protectia mediului, si pe plan local Agentiilor teritoriale pentru protectia mediului.

În dreptul mediului înconjurător, pentru prejudiciu se foloseşte şi termenul de ,,daună ecologică” care include atât pagubele suferite prin poluare de mediul natural, cât şi pe cele suportate de om sau de bunuri. Aşa cum se observă, şi aşa cum este şi firesc, există şi o serie de particularităţi ale răspunderii civile pentru fapte de mediu faţă de răspunderea consacrată în dreptul civil. Astfel, în această materie foarte importantă este definirea noţiunii de daună ecologică. Definirea ei a suscitat o serie de discuţii în literatura de specialitate, discuţii care nu sau finalizat cu identificarea unei definiţii unanim acceptate, acest insucces datorându-se, se pare, faptului că se porneşte de la premisa greşită că prejudiciul ecologic este un prejudiciu civil, când, în fapt, între cele două instituţii există diferenţe fundamentale.

În dreptul mediului nu există încă o institutie a răspunderii ecologice cu rol de prevenire si de reparare a prejudiciilor cauzate mediului.Prin sancţionarea juridica a faptelor anti-mediu, pe lânga scopul firesc respectiv, se urmareşte educarea celui sancţionat şi a celorlalţi cetaţeni pentru formarea acelei conştiinţe ecologice, de mediu în general, fara de care nu se pot realiza sarcinile complexe ale prevenirii poluarii,depoluarii şi îmbunataţirii condiţiilor de mediu.

2. Importanta apei si efectele poluării ei

Oceanele ocupă peste 70% din suprafața Pământului, adăpostind un număr mare și o largă varietate de plante și specii de animale marine. De asemenea, ele alimentează cu apă potabilă întreaga planetă. În concluzie, oceanele sunt cea mai mare sursă de supraviețuire a tuturor viețuitoarelor, inclusiv a omului.

Cu toate acestea, de-a lungul anilor, activitățile umane excedentare au afectat negativ viața marină, prin poluare. Cele mai grave tipuri de poluare au fost înregistrate în urma acțiunilor precum: scurgeri de petrol, deversările deșeurilor industriale în apele oceanelor, a gunoaielor menajere și a materialelor toxice. Toate acestea au dus la sufocarea și îmbolnăvirea multor vietăți marine, multe dintre ele fiind acum pe cale de dispariție. Multe dintre gunoaie provin și din urma construcțiilor, motiv pentru care în ultimii ani au apărut specialiști precum MyBuildersJobs.ro, care au grijă la ecologie, creând o comunitate de constructori specializați în ecologie.

Efectele poluării marine sunt la fel de variate și uriașe precum cauzele. Rezultatele poluării cu hidrocarburi constau în perturbarea ciclului de recifuri de corali, colmatarea branhiilor peștilor și la întreruperea procesului de fotosinteza a plantelor marine. Poluarea cu petrol afectează în mod indirect și zonele în care nu se produc scurgerile.