Răspunderea pentru Fapta altei Persoane

I. NOTIUNEA GENERALE DESPRE RASPUNDEREA JURIDICA

În stiinta si practica dreptului, un domeniu central îl reprezinta materia raspunderii juridice. Aceasta pentru ca raspunderea juridica este, în esenta, o garantie a realizarii dreptului, un factor de eficienta a acestuia. Conceputa a fi o componenta fundamentala a sistemului de drept, raspunderea juridica este, în manifestarile ei concrete, o suma de forme de raspunderi specializate, reglementate de institutii juridice distincte.

Din punct de vedere lingvistic, raspunderea este constientizarea de catre personalitate a datoriei sale în fata societatii, unei colectivitati de oameni, întelegerea sensului si însemnatatii comportamentului sau.

În literatura de specialitate s-a afirmat ca „raspunderea juridica este complexul de drepturi si obligatii conexe care, potrivit legii, se naste ca urmare a savârsirii unei fapte ilicite si care constituie cadrul de realizare a constrângerii de stat prin aplicarea sanctiunilor juridice în scopul asigurarii stabilitatii raporturilor sociale si al îndrumarii membrilor societatii în spiritul respectarii ordinii de drept”.

În jurisprudenta acest termen a capatat o alta semnificatie, deosebita de cea din limbajul obisnuit, si anume: evidentiaza consecintele negative, survenite în cazul comiterii unor fapte ilegale de catre o persoana fizica sau o persoana juridica.

Raspunderea juridica include în sine doar acele consecinte ale încalcarii de drept, care se exprima în aparitia unor noi obligatiuni sau alte modalitati a obligatiunilor aparute din raportul de drept deja existent. Aceste modalitati, precum si obligatiile noi aparute trebuie sa fie în legatura cu urmarile negative, nesatisfacatoare pentru cel ce a încalcat ordinea de drept. Evidenta raspunderii ca un sistem juridic special, în afara aplicarii masurilor de constrângere îndreptate spre executarea obligatiei existente, tine de continutul relatiilor care apar în cazul dat. Constrângerea la îndeplinirea obligatiei nu o putem considera raspundere, deoarece constrângerea statala e îndreptata doar la asigurarea obligatiei. Cu ajutorul constrângerii, participantii la raport sunt adusi la pozitia, în care ei ar trebui sa se afle în corespundere cu cerintele legale.

A. PRINCIPIILE RASPUNDERII JURIDICE

Raspunderea juridica consta într-un raport instituit de norma juridica, între autorul încalcarii normelor juridice si stat, reprezentat prin agentii unei autoritati, care pot fi instantele de judecata, functionarii de stat sau alti agenti ai puterii publice.

Continutul raportului juridic este complex, dar în esenta este format din:

§ dreptul statului, ca reprezentant al societatii de a aplica sanctiunile prevazute de normele juridice persoanelor care încalca prevederile legale si

§ obligatia persoanelor de a se supune sanctiunilor legale, pentru restabilirea

§ ordinii de drept.

În literatura juridica sunt delimitate mai multe principii, dar sunt consacrate patru:

1. Principiul raspunderii pentru fapte savârsite cu vinovatie

Principiul raspunderii pentru fapte savârsite cu vinovatie – în baza sa, oricarui subiect de drept i se poate aplica o sanctiune numai atunci când este vinovat de nerespectarea unei norme si numai în limitele vinovatiei sale. Vinovatia consta în nerespectarea de catre subiect a prescriptiilor normei, încalcând, prin conduita sa, interesele ocrotite de catre aceasta (stiind sau nestiind ca prin comportamentul sau contravine acestor interese).

2. Principiul raspunderii personale

Principiul raspunderii personale – raspunderea juridica actioneaza în mod direct numai fata de persoana vinovata de savârsirea faptei ilicite, iar întinderea raspunderii juridice este stabilita în functie de circumstantele personale ale autorului faptei. În virtutea acestui principiu functioneaza regula, conform careia numai cel care a comis o încalcare a legii este pasibil de raspundere, iar pentru o singura fapta ilicita se poate aplica o singura pedeapsa si o singura data. De la acest principiu – exceptii: raspunderea în mod solidar cu altul; raspunderea pentru fapta altuia (raspunderea indirecta, reglementata de art. 1000, Cod Civil pentru prejudiciile produse de copiii minori – raspunderea parintilor; raspunderea pentru prejudiciul pricinuit de bunuri – raspunderea proprietarului; raspunderea comitentilor pentru faptele prepusilor lor, raspunderea institutorilor si artizanilor pentru prejudiciile pricinuite de elevii pe care îi au sub supraveghere).