Recidiva

1. ASPECTE PRIVIND RECIDIVA

Recidiva a jucat un rol important în criminalitate, în mod special în criminalitatea contemporana, în sensul ca alaturi de alti factori, contribuie la diminuarea fenomenului criminal prin mijloace specifice.

Ea face parte, ca institutie penala, din seria mijloacelor, de naturi diferite, pe care societatea le foloseste în combaterea criminalitatii.

Criminalitatea se concentreaza asadar, asupra unui oarecare numar de indivizi, pe care nici o represiune nu-i intimideaza si care traiesc în stare de razboi declarat cu societatea regulata. Fata de ei, penalitatea nu poate avea decat un obiect: acela de a-i reduce prin masuri exclusive în neputinta de a vatama.

Pretutindeni unde este admisa, recidiva presupune doi termeni: o prima condamnare continuand implicit un avertisment dat delincvent si noua infractiune, cei doi termeni implicand îndeplinirea unor conditii care diferea de la un sistem de drept la altul. In aceasta acceptiune recidiva se deosebeste de recidivism, notiune utilizata frecvent în criminologie si care este mult mai larga, ea desemnand si alte varietati a infractiunilor cum sunt: recidiva generica, recidiva sociala, care exista înca de la condamnarea anterioara chiar daca conditiile recidivei legale nu sunt reunite si recidiva penitenciara, care presupune executarea efectiva a unei pedepse în închisoare .

Desi recidiva a existat întotdeauna, problema reglementarii ei nu s-a nascut decat în secolul al XIX-lea. Acest lucru se explica prin aceea ca în secolele anterioare, recidivistii erau aproape inexistenti, fiind exterminati. Astfel, în conditiile în care infractorii primari abia scapau cu viata, recidivistii nu puteau avea, în nici un caz o moarte mai buna.

Dupa Rousseau, „criminalitatea creste mai cu seama prin faptul indivizilor care fac profesiune din ea”, iar dupa Tarde, „criminalitatea se localizeaza, devenind o cariera si din ce în ce mai mult deosebirea se adanceste prin un fel de diviziune a muncii între oamenii cinstiti si între misei”.

Fenomenul recidivei pune astazi problema foarte dificila a reeducarii. Întregul proces de reeducare a minorilor si tinerilor delincventi, ca si a infractorilor adulti trebuie sa se bazeze pe un ansamblu de influente educationale, de resocializare al caror scop major este tocmai acela de a preveni recidiva si de a asigura integrarea sau reintegrarea sociala optima a fostilor delicventi.

Din punct de vedere criminologic recidiva intereseaza mai mult sub aspectul cauzelor sale si reprezinta una din caracteristicile fundamentale ale fenomenului criminalitatii în societatea contemporana.

Cunoasterea cauzelor recidivei intereseaza mai mult ca recidiva însasi. Criminologia, studiind cauzele imediate si mediate ale criminalitatii în general si ale recidivei în special a descoperit ca aceste cauze sunt multiple si diverse .

Existenta recidivei este datorata, în genere acelorasi cauze care determina fenomenul criminalitatii în ansamblu sau. Aceste cauze rezida în esenta, în mizeria economica a societarii, în lipsa de cultura a indivizilor, consumul frecvent de bauturi alcoolice, somajul, deficiente în organizarea social – politica, sistemul pedepselor blande, tulburari sociale, etc .

Pe langa aceste cauze generale, recidiva se datoreaza si actiunii unor factori care se individualizeaza ca sursa cu actiune specifica în generarea fenomenului recidivei, cu toate ca sunt determinati si ei în ultima instanta, de aceleasi cauze generale a fenomenului criminalitatii in ansamblu.