Referat Drept Administrativ - Primarul și Viceprimarul

Alegerea şi sarcinile primarului, istoric şi drept comparat.

Din perspectiva dreptului comparat, funcţia de primar reprezinta o funcţie tradiţionala in adminisraţia publica locala, nu numai din Europa, dar şi din alte continente, ca, de exemplu, in America, unde a patruns influenţa europeana . Legislaţia contemporana conţine mai multe soluţii cu privire la modalitatea de investitura, la atribuţii si la raporturile primarului cu organul colegial (adunarea, consiliul etc.) ori cu alte autoritaţi publice autonome sau, dupa caz, guvernamentale.

De pilda, in Elveţia, in zona germana, cel putin, primarul se alege o data cu consiliul comunal, el trebuind sa fie si membru al consiliului, cetaţenii voteaza pentru persoana respectiva de doua ori, ca membru in consiliu şi ca primar, existand, fireşte, mai multe candidaturi pentru funcţia de primar, postul ocupandu-l cel care intruneste cel mai mare numar de voturi. In Franţa, dimpotriva, consiliul este cel care alege primarul şi adjuncţii acestuia, prin vot secret, cu majoritate absoluta, alegerea avand loc in prima sedinţa a consiliului. Cu toate acestea, primarul, in sistemul francez, este şi preşedinte al consiliului municipal, asigurand buna desfasurare a sedinţelor şi respectarea ordinii in cadrul consiliului. In Belgia exista alta formula, primarul comunei este numit de Rege dintre membrii consiliului comunal, la propunerea consilierilor, inaintata prin guvernatorul provinciei. Legea belgiana admite, ca excepţie de la aceasta regula, numirea primarului şi din randul altor alegatori care au implinit 25 de ani, dar in acest caz este nevoie de avizul conform al delegaţiei permanente a consiliului provinciei. In Italia, atat primarul, cat şi preşedintele consiliului provinciei sunt aleşi de structurile pe care le vor prezida, primarul de catre giunta comunala, la randul ei aleasa de consiliul comunal, iar preşedintele de catre consiliul provinciei. Interesant este ca alegerea, prin vot deschis si cu majoritatea absoluta, se face pe baza unui program, la care trebuie sa se subscrie 1/3 din membrii giuntei.

Sub aspectul evolutiei istorice, la noi, prin Legea comunala din 1864 s-a impus soluţia alegerii consiliului local şi a primarului de catre locuitorii comunei rurale, pe baza votului cenzitar, fiind scutiţi de cens numai anumiti funcţionari. Primarul era magistratul comunal, caruia legea ii incredinţa intreaga administraţie a comunei, dar, in acelaşi timp, era şi delegatul puterii centrale, in comunele rurale, unde trebuia sa fie confirmat de catre prefect. In comunele urbane, primarul era numit de Domn, dintre primii trei consilieri care intrunisera cele mai multe voturi. Legea comunala din 7 mai 1887, cu modificarile din 1894 si Legea organizarii comunelor rurale si administratiunea plasilor din 1 mai 1904(care a inlocuit Legea din 1887) au venit cu alta soluţie: primarul era ales de catre consilieri „dintre membrii cu cu ştiinţa de carte” si confirmat de prefectul judeţului. Primarul lucra sub controlul direct al consiliului, facand acte de administraţie propriu-zisa si acte de poliţie comunala.

O inovaţie a Legii din 1904 a constat in faptul ca orice cetaţean putea cere primarului sa intenteze acţiunile ce credea ca aparţin comunei, iar daca primarul refuza neintemeiat, cel interesat avea dreptul sa reclame prefectului. Legile ulterioare, pana la instaurarea dictaturii regale, s-au inscris cand intr-o formula, cand in alta, cu anumite variatii date de modul in care a fost conceputa administratia judeteana de la nivelul plasei etc. Nu trebuie sa uitam ca, la un moment dat, legislaţia reglementa doi prefecţi, unul politic, numit de Guvern, si altul administrativ,ales.

Astfel, ultima reglementare democratica, Legea administrativa din 27 martie 1936 a consacrat solutia alegerii primarului de consiliu: „Consiliul, o data constituit, va proceda la alegerea primarului, ajutorilor de primari, a unei comisiuni financiare, compusa din trei membri, iar la municipii si a unei delegatiuni a Consiliului”. Aceasta era regula, care admitea si exceptii, anume exercitarea atributiilor de primar de catre presedintele de varsta, pana la „alegerea sau numirea primarului”(art. 57). Legea admitea si ipoteza numirii primarului, se intelege atunci cand „din orice cauza primarul n-a putut fi declarat ales”.

Alegerea, validarea şi statutul juridic al primarului, potrivit legislaţiei actuale

Legislaţia actuala in vigoare a optat pentru solutia alegerii primarului, la fel ca si consiliul, direct de comunitatea locala, indiferent ca este vorba de mediul rural sau urban, stabilind, totodata, incompatibilitate intre functia de consilier si aceea de primar. De asemenea, Legea nr.69/1991 a desfiintat