Referat drept economic

Notiunea fondului de comert

Conceptul de fond de comert este reglementat diferit în legislatiile tarilor europene.

Începând din 1807, anul aparitiei Codului de comert francez si în

special, odata cu aparitia Legii franceze din 17 martie 1909, fondul de comert

dobândeste repere legislative substantiale. Acestea confera fondului de comert o

imagine restrictiva si mai ales activa, în raport cu întreprinderea.

În functie de legatura existenta între notiunea strict patrimoniala a

fondului de comert si cea a întreprinderii unipersonale, legislatiile tarilor europene

fost divizate în trei grupe :

a) legislatii care cunosc o notiune a fondului de comert apropiata de cea

din dreptul francez (de exemplu, legislatia Belgiei);

b) cele care au un sistem echivalent fondului de comert, dar care dau o

imagine mai completa a realitatii patrimoniale a întreprinderii (de exemplu, Italia);

c) cele care ignora notiunea de fond de comert (de exemplu, dreptul englez, german sau olandez).

a) Dreptul belgian este cel mai apropiat de dreptul francez, fapt

explicabil prin punerea în vigoare a codurilor napoleoniene în momentul anexarii

Belgiei la Imperiu. În sistemul belgian exista acelasi dualism drept civil-drept

comercial si conceptii analoge în ceea ce priveste teoria clasica a patrimoniului .

Astfel, notiunea de fond de comert se regaseste în acest sistem ca un concept juridic

unitar si distinct, ce nu cuprinde decât bunuri mobile, corporale si incorporale.

b) Dreptul italian cunoaste atât notiunea de fond de comert (azienda),

cât si cea de întreprindere (empresa), concepte strâns legate între ele . Influenta

îndelungata a dreptului francez asupra celui italian a încetat în momentul unificarii

dreptului civil si a dreptului comercial, prin promulgarea noului Cod civil la 16

martie 1942.

Legislatia italiana defineste fondul de comert ca ansamblul bunurilor puse în

lucru de catre întreprinzator pentru functionarea întreprinderii. Asadar, notiunea

de fond de comert o presupune pe cea a întreprinderii; în plus, fondul de comert include bunurile mobile si imobile, materiale si imateriale, raporturile juridice

active si pasive, si întreaga organizare destinata desfasurarii activitatii economice.

Un element deosebit de important al fondului de comert este clientela (avviamento),