Referat Sisteme Juridice Comparate

DREPTUL ISLAMIC

I. GENERALITAȚI

I.1. Coranul şi particularităţile dreptului islamic

Islamul este a treia mare religie monoteistă după iudaism şi creştinism. A apărut în

lumea arabă în secolul al VII-lea d.Hr. Cuvântul islam desemnează religia monoteistă

întemeiată de profetul Mahomed1( 570-632), religie care are la bază Coranul. Termenul mai

defineşte şi spaţiul, totalitatea ţărilor şi popoarelor islamice, iar adepţii se numesc musulmani

sau mahomedani. Rădăcina cuvântului islam este aslama, care în limba arabă înseamnă a se

supune, iar după alte interpretări înseamnă a fi pătruns de pacea lui Dumnezeu. Cuvântul

musulman înseamnă supus întru totul lui Allah.

Istoria arabilor înainte de secolul al VII-lea d. Hr. este puţin cunoscută. De origine

semită (conform Bibliei erau urmaşii lui Israel, fratele lui Isaac), arabii ocupau Peninsula

Arabiei, între Asia şi Africa, un teritoriu aspru de stepă şi deşert cu deschiderea la Golful Persic şi Marea Roşie. Acest teritoriu era locuit de numeroase triburi conduse de emiri sau şeici care îşi disputau controlul asupra drumurilor comerciale. Marea majoritate a triburilor arabe erau nomade. Tribul constituia singura realitate politică, în pofida încheierii unor confederaţii efemere. Mecca era un important loc de pelerinaj mai ales în “luna sfântă”, când legile nescrise, dar respectate, cereau încetarea războaielor intertribale.

Ca şi iudaismul şi creştinismul, celelalte două mari religii monoteiste, islamul este tot o

religie relevată. Musulmanii consideră islamul adevărata religie, mesajul ultim a lui Dumnezeu relevat profetului Mahomed, uneori prin mijlocirea arhanghelului Gabriel, alteori direct. Mahomed începe să-l mărturisească în public pe Dumnezeu unic, creatorul omului şi a naturii.

În ziua Judecăţii de Apoi, acest Dumnezeu va pedepsi şi va răsplăti pe fiecare după meritele

sale. Atunci când îi denunţă pe idolii din Mecca în numele unicităţii divine, mica comunitate

adeptă a profeţiilor lui Mahomed este nevoită să emigreze – Hegira în oraşul Yatrib, care în

timp se va numi Medina. La Yatrib se afla o numeroasă comunitate iudaică, Mahomed fiind

influenţat de iudaism, iar un anumit număr de prescripţii reiau legea mozaică. În anul 628

Mahomed hotărăşte să transforme Mecca în centrul noii religii, iar în anul 630 adepţii săi se

reîntorc la Mecca. Astfel Arabia este convertită în întregime.

I.1.1. Coranul

Este un îndreptar de viaţă pentru omul obişnuit; etica pe care o predică este bazată pe

cumpătare şi bun-simţ. Dispreţul bogăţiei, umilinţa, generozitatea sunt recomandate de

învăţăturile Coranului.

Din ordinul califului Abu-Bekr, învăţăturile profetului au fost adunate de unul din

discipolii acestuia, Zaid, într-o carte numită Coran (termenul poate fi tradus prin cuvântul

“istorisire”), devenită cartea sfântă a lumii islamice. Coranul cuprinde 6200 verste, împărţite în 114 capitole.

Sursele de inspiraţie dogmatică sunt Vechiul Testament şi Talmudul. Religia

islamică nu propune credinciosului idealuri cu neputinţă de atins; este o învăţătură preeminent

practică. Allah este divinitatea supremă; este unic. Allah este evocat prin 99 de nume-atribute.

În jurul anului 600 Mecca era centrul religios cel mai important din Peninsula Arabice,

unde se află templul Kaaba, un edificiu de formă aproape cubică.

I.1.2. Religia şi şeriat-ul

Mulţi jurişti au afirmat că studiul dreptului musulman este lipsit de sens pentru

comparatişti, deoarece este atât de diferit de dreptul occidental, fiind astfel imposibil de

comparat. Această afirmaţie nu rezistă în faţa realităţii contemporane, prin acea că dreptul

musulman este aplicat în toate statele arabe, guvernând circa 300 milioane de oameni. Singura

ţară islamică care a adoptat o legislaţie de tip european este Turcia.

Trebuie să clarificam deosebirea între religie şi sariat. Seriat-ul (Legislaţia musulmană)

care cuprinde o serie de legi, norme şi reguli de practicare a credinţei, de comportare în viaţă

de toate zilele, într-un cuvânt un îndreptar care pune în ordine viaţa comunităţii musulmane.

De-a lungul timpurilor aceste legi, aceste norme şi reguli au fost supuse unor modificări, şi

îmbunătăţiri. Fiecare profet în parte în funcţie de condiţiile existente într-o perioadă dată, a

adus cu sine un alt seriat.

Acest proces a continuat până la profetul Mohamed, care a adus un seriat care îi va

călăuzi pe oameni până la sfârşitul lumii. Religia a rămas absolut aceeaşi, dar seriat-ul atât de

cuprinzător şi generos, adus de profetul Mohamed, le-a anulat pe toate celelalte.

Sursele seriat-ului

Există două surse importante de informare în ceea ce priveşte seriat-ul profetului

Mohamed: Coranul şi Hadis-ul. Coranul este o creaţie divină şi fiecare cuvânt al sau aparţine

lui Allah, iar Hadis-ul este o colecţie a spuselor lui Mohamed cu diferite prilejuri şi de

asemenea consemnări privind obiceiurile profetului. Spusele şi obiceiurile profetului au fost

consemnate şi prelucrate de către unele personalităţi ale islamului. În acest sens cărţile

elaborate de către imamii Muslim, Timiza, Ebu Dauud, Nesea şi Ebnu Mage.

Fakah-ul (jurisprudenţa)

Mai mulţi teologi musulmani s-au ocupat de jurisprudenţa musulmană, elaborând mai

multe lucrări importante în acest domeniu. În pofida acestei situaţii, în prezent toate aceste

concepţii şi păreri se concentrează în jurul a patru doctrine. Acestea sunt:

1. Jurisprudenţa Hanefi a fost redactată cu colaborarea şi pe baza culegerilor efectuate de

către Abu Hanife Numan Ibin Sabit, Abu Yusuf, Zufar şi alte mari personalităţi ale ştiinţei

religiei islamice.

2. Jurisprudenţa Safii - întemeiată de către Mohamed Ibni Idris-es Safii.

3. Jurisprudenţa Malika. Întemeietorul acestei jurisprudenţe este Malika Iban Anas.

4. Jurisprudenţa Hambali avându-l ca autor pe Ahmed Ibin Hanbel.

Toate cele patru doctrine juridice au căpătat contur aproximativ după două sute de ani

de la dispariţia profetului. Analizând cele patru doctrine ne putem da seama de seriozitatea şi

soliditatea părerilor şi argumentelor cuprinse. Tocmai de aceea musulmanii acceptă şi aprobă

toate aceste patru doctrine.