Regimul Juridic al Cambiei

INTRODUCERE

În această lucrare am descris unul dintre numeroasele titluri de credit, şi anume cambia.

Este recunoscută ca fiind acel titlu de credit esenţialmente girabil, formal şi complet care conţine o obligaţie de plată sau de a face să se plăteasc o sumă determinată.

Pentru început am adus în prim-plan caracterele şi funcţiile cambiei.

Deoarece aceasta este inclusă în dreptul comercial, am demostrat că raportul cambial şi cel fundamental este de natură juridică.

Însă, considerând că este foarte important, am prezentat şi condiţiile de formă şi de fond ale cambiei.

Nu în ultimul rând, am pus mai mult accentul pe procesul de circulaţie a cambiei. Astfel am tratat aspecte referitoare la acceptarea, circulaţia şi plata acesteia.

Utilizând acest titlu de credit, populaţia poate dispune de numeroase avantaje, împăcând astfel şi cerinţele pieţei economice dar şi pe cele ale clienţilor.

CAPITOLUL 1.

NOŢIUNI INTRODUCTIVE DESPRE CAMBIE

1.1. Definirea cambiei

Această noţiune este prezentată prin intermediul Legii nr. 58 din 1 mai 1934, privind cambia şi biletul la ordin, publicată în Monitorul Oficial nr. 100/1 mai. 1934. Cambia este titlul de credit esenţialmente girabil, formal şi complet care conţine o obligaţie de plată sau de a face să se plătească o sumă determinată. În cadrul acestui titlu o persoană numită trăgător dă ordin altei persoane numite tras să execute acea obligaţie în favoarea unei a treia persoane numite beneficiar la împlinirea scadenţei şi în locul menţionat .

Se consideră că acest titlu de credit ar fi apărut în secolul XIII. Ca instituţie juridică în sensul celei de astăzi cu caracterele ei esenţiale, putem vorbi despre cambie din secolul al XVII-lea.

Terminologic, cambia îşi are originea în latinescul “cambium”, care era o varietate a

contractului “permutatio”, desemnat pentru schimbul de bani contra bani, prin care anticii, având o monedă dată, doreau să o schimbe într-o altă monedă ( ceea ce ar corespunde astăzi sintagmei “schimb valutar” ) .

Dintre menţiunile obligatorii cuprinse în legislaţie , prima o constituie denumirea

de cambie, care trebuie să se regăsească “expresis verbis” în titlu şi trebuie să fie exprimată în limba întrebuinţată pentru completarea acestuia. Această rigoare este justificată prin avertismentul dat celui care emite o cambie, asupra consecinţelor pe care le are crearea acestui titlu.

În legea română în materie de cambie, denumirea de cambie nu poate fi înlocuită cu altele existente în uz, cum ar fi acela de trată sau poliţă, folosite în trecut.

Normele - cadru ale Băncii Naţionale a României prevăd că lipsa denumirii de cambie atrage nulitatea, interzicându-se ca denumirea de cambie să fie trecută pe marginea, diagonala sau partea de jos a titlului, fiind obligatoriu să figureze deasupra semnăturii trăgătorului.