Regimul juridic al clauzelor abuzive în dreptul român

Introducere

Consumatorul, în legislația românească, este definit ca fiind „persoana fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care cumpără, dobândește, utilizează ori consumă produse sau servicii, în afara activității sale profesionale” .

Comercianții, numiți și agenți economici în O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, reprezintă persoana fizică sau juridică autorizată care în cadrul activității sale profesionale fabrică, importă, transportă sau comercializează produse ori părți din acestea sau prestează servicii.

Consumatorii sunt cei care scot în relief rolul activ al comerțului care este evidențiat de o cât mai bună cunoaștere a celor doi parteneri: producătorul și comerciantul. În acest context protecția consumatorului este esențială, aceasta însemnând protejarea consumatorului împotriva riscului de a achiziționa sau de a i se presta un serviciu care să-i pună în pericol viața, sănătatea ori interesele sale legitime.

Protecția consumatorului este concretizată printr-un ansamblu de dispoziții privind inițiativa publică sau privată de a asigura respectarea intereselor consumatorilor.

Unul din elementele esențiale alese de legiuitor pentru protecția intereselor economice ale consumatorilor este reprimarea clauzelor abuzive.

Dreptul la protecția intereselor economice constituie unul dintre drepturile fundamentale care se regăsesc în programele preliminare ale comunităților europene, și mai nou în Tratatul de la Maastricht, modificat prin Tratatul de la Amsterdam.

Definirea clauzelor abuzive

În dreptul intern legea care reglementează clauzele abuzive este Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.

Potrivit art. 4 alin. (1) din această lege clauza abuzivă este definită astfel: „o clauză abuzivă care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă, dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”.

Clauza abuzivă reprezintă o stipulație contractuală impusă de către comerciant consumatorului și de natură a produce un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părtilor, în sensul nașterii unei poziții avantajoase pentru comerciant, contrar bunei-credințe. Cu alte cuvinte, o clauză este abuzivă de îndată ce rupe echilibrul contractual.

Elementele constitutive ale clauzei abuzive

În urma analizei textului legal putem identifica următoarele elemente constitutive ale clauzei abuzive:

1. caracterul nenegociat sau insuficient negociat al acestor clauze (lipsa negocierii directe consummator-comerciant). Dacă un contract este negociat se prezumă că el exprima voința comună a părților. Dacă o clauză a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, atunci este considerată nenegociată;

2. încălcarea exigențelor generale de bună-credință. Existența clauzelor abuzive implică încălcarea obligației de bună-credință. Buna-credință contractuală este prezumată de lege, art. 970 din C.civ. având o aplicare generală;

3. clauza, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, trebuie să creeze în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.