Reglementarea dreptului penal comparat și român în materia torturii și a tratamentelor degradante

Fenomenul atroce al practicarii torturii, cu urmari devastatoare asupra victimelor, a determinat comunitatea internationala sa adopte masuri care au statuat dreptul de a nu fi supus torturii ca parte a dreptului imperativ alaturi de dreptul la viata, acestea fiind categorii de drepturi nederogabile nici in conditii de razboi.

Statele care au ratificat Conventia Natiunilor Unite impotriva torturii si a altor tratamente sau pedepse crude, inumane ori degradante, printre care se afla si Romania, au inclus prevederi clare in sistemele legislative nationale (constitutia, codul penal, legi si regulamente), privind interzicerea torturii si pedepsirea tortionarilor.

Adunarea Generala a Natiunilor Unite a proclamat in decembrie 1997 Ziua Internationala in Sprijinul Victimelor Torturii, cu scopul de a contribui la eliminarea totala a torturii ca practica in conditii de conflict armat sau de pace si de a asigura aplicarea Conventiei Natiunilor Unite impotriva torturii si a altor tratamente sau pedepse crude inumane ori degradante, care a fost adoptata la data de 26 iunie 1987. In fiecare an, la data de 26 iunie, guvernele, societatea civila, opinia publica si mass-media sunt chemate sa intreprinda actiuni menite sa condamne actele de tortura si pe tortionari ca facând parte dintr-o pagina intunecata a istoriei trecute si prezente

Termenul "tortura” desemneaza orice act tratament inuman de natura sa provoace in mod deliberat grave suferinte fizice sau psihice, in scopul obtinerii unor informatii, in scopul unor denunturi , marturisiri.Notiunea de tortura include 3 elemente : o actiune deliberata; suferinte grave fizice sau psihice; un scop précis.

Prin tratament inuman se înţelege orice tratament, altul decît tortura, de natură să provoace intenţionat groaznice suferinţe fizice ori psihice, care nu pot fi justificate.

“Tratamentul degradant” reprezinta maltratarea menita sa-i trezeasca victimei sentimente de teama, frica, ingrijorare si inferioritate, capabila sa o umileasca si injoseasca si sa stopeze orice posibilitate de a opune rezistenta fizica sau morala.

Pe plan international incriminarea torturii si a tratamentelor degradante are o larga reglementare. Declaratia universala a drepturilor omului (1948) proclama cateva cerinte reprezentative : Art.1. „Toate fiintele umane se nasc libere si egale în demnitate si în drepturi. Ele sunt înzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unele fata de celelalte în spiritul fraternitatii.”

Art.3.”Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea sa”.

Art.4. „Nimeni nu poate fi tinut în sclavie, nici în robie, sclavia si traficul cu sclavi sunt interzise sub toate formele”.

Art.5 „Nimeni nu va fi supus la tortura, nici la pedepse crude, inumane sau degradante”.

Astfel, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, proclamată şi adoptată de Adunarea Generala a O.N.U. la 10 decembrie 1948 este primul document cu vocaţie universală în acest domeniu şi stabileşte o concepţie unitară a comunităţii internaţionale despre drepturile şi libertăţile omului, deschizând calea spre un sistem de protecţie internaţională a drepturilor omului. Dupa 1948, Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat în acest domeniu peste 60 de convenţii şi declaraţii prin care s-a avut în vedere şi instituirea unor mecanisme specifice de protectie a acestor drepturi.

Sistemul european de protecţie a drepturilor omului a fost stabilit de către Consiliul Europei. Principalul document, în baza căruia s-au instituit mecanismele ţi instituţiile necesare punerii în aplicare a acestor drepturi şi libertăţi, este Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale. La 3 septembrie 1953 a intrat in vigoare Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Conventia a fost semnata la Roma, 4 noiembrie 1950. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cunoscută şi sub denumirea de Convenţia pentru Protecţia Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, este un catalog al drepturilor fundamentale elaborat de Consiliul Europei. Conventia Europeana a drepturilor omului considerata „tratatul cel mai eficient si cel mai eficace”, în domeniul drepturilor omului din întreaga lume.

Art.3 „Nimeni nu poate fi expus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante”.

Art.4 „orice fiinta umana nu poate fi tinuta în stare de sclavie” si nu poate fi „fortata sa execute o munca fortata sau obligatorie”. CEDO are o bogata jurisprudenta legata de cazuri la care au fost efectuate expertize medico-legale si in care au fost sesizate incalcari ale art.2, art3, art.5 sau ale altor articole ale Conventiei.

Incalcarea art. 3 al CEDO privind ,,dreptul de a nu fi supus la tortura, tratamente inumane sau degradante” a fost constatata atunci cand un detinut nu a primit ingrijirile medicale adecvate sau cand suferinta cauzata de o boala a fost sau a riscat sa fie exacerbata de un tratament.

Relele tratamente trebuie sa atinga un nivel minimal de gravitate pentru a intra in sfera de aplicare a Art.5