Reglementarea Relatiilor de Familie in Sec XIX

Imagine preview
(7/10)

Acest referat descrie Reglementarea Relatiilor de Familie in Sec XIX.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 12 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 1 puncte.

Domeniu: Drept

Extras din document

,,Si, Doamne, frumos era pe atunci, caci si parintii si fratii si surorile îmi erau sanatosi si casa ne era îndestulata...“, ofteaza nostalgic Ion Creanga în ale sale Amintiri din copilarie. Familia devenise, în cursul timpului, centrul lumii, al istoriei, reperul constant în care se vor cauta mereu întelegerea si linistea sufleteasca. O istorie care se cladea în jurul familiei, al membrilor ei, o istorie plina de pasiune, de ura si dezastre, uneori, dar si de multe, foarte multe evenimente pline de farmec. Familii solide înfruntând timpul, ridicându-se din istorie.

Conceptul de familie apare în vocabularul timpurilor îndepartate pe filiera latina, de la complexul termen famulus care, în prima faza, desemna sclavii apartinând cetateanului roman, iar, mai târziu, s-a extins si asupra persoanelor aflate sub stapânirea lui, respectiv asupra descendentilor si sotiei acestuia.

În general, familia poate fi definita ca un grup social ai carui membri sunt legati prin raporturi de rudenie, casatorie sau adoptiune si care traiesc împreuna, coopereaza sub raport economic si au grija de copii. În sens restrâns, prin familie se întelege un grup format dintr-un cuplu casatorit si copiii acestuia[1].

Ipostaza cea mai evidenta a familiei este aceea de cadru principal în care se desfasoara viata cotidiana, de univers privat organizat în jurul a trei tipuri de raporturi: între soti, între parinti si copii, între frati.

Familia constituia de asemenea obiectul reglementarilor laice si religioase precum si al discursului oficial. Conform Codului Calimah, o familie lua nastere “prin casatoreasca tocmeala, prin care doua persoane, partea barbateasca si partea femeiasca, arata cu un chip legiuit a lor vointa si hotarâre de a vietui într-o legiuita însotire, cu dragoste, cu frica lui Dumnezeu si cu cinste întru o tovarasie nedespartita, de a naste prunci, de a-i creste, a se ajuta între ei dupa putinta la toate împrejurarile”[2].

1. Catalin Zamfir,Lazar Vlasceanu – Dictionar de sociologie ,Bucuresti. Ed.Babel

2. Codul Calimah Edit.Critica de A.Radulescu ,Bucuresti

Familia era rodul unei taine, ea era lasata de Dumnezeu pentru a asigura “odihna cea casnica, cresterea copiilor, moralul public si într-un cuvânt fericirea sociala”[3]. Considerata temeiul fundamental al oricarei societati civilizate, familia facea obiectul interesului instantelor legiuitoare atât laice cât si bisericesti, care prin reglementarile lor încercau sa-i supravegheze îndeaproape evolutia, pregatindu-se sa intervina atunci când apareau probleme. Functiile familiei, precis delimitate, erau: reproducerea (nasterea unui numar suficient de copii pentru a asigura perpetuarea societatii), socializarea copiilor (transmiterea catre acestia a modelelor dominante în societate), îngrijirea, protectia si sprijinul emotional (acordate în special copiilor, batrânilor, persoanelor bolnave), conferirea unui status (prin intermediul relatiilor de rudenie si a altor relatii de grup) si, în final, reglementarea comportamentului sexual.

Fisiere in arhiva (1):

  • Reglementarea Relatiilor de Familie in Sec XIX.doc