Rolul Activ al Judecătorului

Principiul rolului activ al judecătorului

Rolul activ al judecătorului este, deopotrivă, un principiu fundamental în procesul civil în afară de numeroase texte speciale, el este reglementat, ca atare, prin art. 129 şi 130 Cod procedură civilă. Potrivit acestui principiu, instanţele de judecată au obligaţia să stabilească dacă actele procesuale de dispoziţie ale părţilor nu s-au făcut în vederea realizării unor scopuri ilicite, dacă părţile au capacitate de dispoziţie, precum şi dacă consimţământul a fost dat în mod legal.

Plecând de la sarcina atribuită instanţei de judecată, şi anume aceea de a soluţiona cauza cu care a fost investită, rezultă că, funcţia esenţială a judecătorului este tocmai aceea de a judeca, de a stinge litigiul ivit între părţi, prin pronunţarea hotărârii. Hotărârea judecătorească fiind actul final al judecăţii, actul de dispoziţie al instanţei cu caracter jurisdicţional, trebuie să exprime adevărul. Descoperirea adevărului nu ar fi posibilă, dacă, printr-un sistem procesual s-ar interzice judecătorului să stăruie, prin mijloace legale, în vederea lămuririi acelor fapte pe care părţile au omis să le dovedească din diferite motive.

Judecătorul are un rol activ in cadrul procesului, rol care concretizează in dreptul și obligația instanței de judecată de a ordona dovezile pe care le consideră utile in aflarea adevărului in afara celor propuse de părți si uneori chiar împotriva susținerii comune a părților.

Obligaţia instanţei este de a se pronunţa asupra obiectului cererii dedusă judecăţii care constituie garanţia aplicării principiului disponibilităţii, consacrat prin art. 129 alin. (6) Cod procedură civilă. Judecătorul nu poate soluţiona un litigiu decât pe baza cererii părţii interesate şi numai în limitele sesizării, principiul disponibilităţii cuprinzând în conţinutul său prerogativa dreptului reclamantului de a determina limitele acţiunii.

Înainte de pronunţarea hotărârii judecătoreşti, este esenţial să se stabilească poziţia procesuală a judecătorului în cadrul dezbaterilor, care este rolul său din cadrul acestei etape. Analiza poziţiei procesuale a judecătorului în cadrul dezbaterilor a permis clarificarea a două tipuri de proceduri: procedura acuzatorială şi procedura inchizitorială. Procedura acuzatorială se bazează pe faptul că acordă părţilor posibilitatea de a avea un rol determinant în faza dezbaterilor, deoarece, procesul civil este un proces al intereselor private şi este normal să constituie, mai întâi, un obiect de interes pentru părţi şi după aceea, pentru judecător.

Conform art.129 alin.1 Codul de procedură civilă consacră caracteristicile procedurii acuzatoriale,precizând că părțile au îndatorirea ca,în condițiile legii,să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile,ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător,să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art.723 alin.1 precum și sa-și probeze pretențiile și apărările. Plecând de la realitatea că,părțile sunt singurele care au inițiativă procesuală,rezultă că judecătorul în cadrul conflictului dintre părți trebuie să adopte o poziție neutră.

Procedura inchizitoriala se caracterizează prin faptul că,judecătorul manifestă rolul activ de a conduce dezbaterile, ceea ce înseamnă că,acestea nu sunt lăsate la discreția părților.În procedura inchizitorială rolul hotărâtor îl are judecătorul,prin soluționarea litigiului.Fiind garantul legii pe care este chemat să o apere,judecătorul, prin soluționarea litigiului cu care a fost învestit are și rolul de a restabili legalitatea,a ordinii de drept din societate.

Rolul activ al judecătorului este un principiu fundamental, acesta realizându-se în tot cursul procesului civil,adică atât în faza judecății,ceea ce presupune judecata de fond în fața primei instanțe,judecata în apel care este și ea o judecată de fond,judecata căilor extraordinare de atac,cât și în fața executării silite,în condițiile prevăzute de lege.

Rolul activ al judecătorului trebuie înțeles ca un principiu care conduce la aflarea adevărului și în consecință la pronunțarea unor hotărâri temeinice și legale,ceea ce presupune că judecătorul este în drept să stăruie prin toate mijloacele legale în vederea lămuririi împrejurărilor de fapt și de drept. Conform articolului 129 Codul de procedură civilă rolul activ al judecătorului se manifestă sub diferite forme:judecătorul,în tot cursul procesului conduce desfășurarea acestuia,veghează la respectarea dispozițiilor legale și pune în vedere părților drepturile și obligațiile ce le revin în calitatea lor din proces și va stărui în toate fazele procesuale pentru soluționarea amiabilă a cauzei. Articolul 128 alin.2 arată că președintele poate deschide,suspenda și ridica o ședință. Judecata cauzelor civile se face de un complet de judecată care poate să fie format dintr-un judecător,doi judecători sau trei judecători,iar la Înalta Curte de Casație și Justiție și din 9 judecători.