România comunistă și falsa asumare a riscurilor geopolitice

România comunistă este o denumire neoficială, folosită uneori cu referire la perioada comunistă din istoria României în care țara a fost cunoscută cu denumirile oficiale de Republica Populară Română și respectiv, Republica Socialistă România. În această perioadă, Partidul Comunist Român a fost, de facto, partidul politic unic care a dictat prin guvern viața publică în România. Perioada de referință este așadar cea cuprinsă între anii 1945-1989.

Cu privire la evenimentele care i-au adus la putere pe comunişti relevăm faptul că acestea s-au succedat foarte rapid. În 1944, Partidul Comunist a participat în guvern cu un ministru, apoi cu şapte, în 1945 regele a fost obligat de sovietici să numească un guvern comunist sub conducerea lui Petru Groza. În 1946 comuniştii au falsificat alegerile parlamentare. În 1947 guvernul a eliminat toate partidele de pe scena politică a ţării şi l-a obligat pe rege să abdice. În 1948 România a ajuns o republică la conducerea căreia se afla un partid unic.

De menționat este faptul că regimul comunist din România a avut două etape: cea a regimului stalinist, când la conducere s-a aflat Gheorghe Gheorghiu Dej, şi cea a regimului naţionalist-comunist, condus de Nicolae Ceauşescu, această ultimă etapă fiind cea mai pregnantă din punct de vedere al relevanței în analiza temei noastre.

În ceea ce privește prima fază a comunismului, în 1948, Gheorghe Gheorghiu-Dej este ales în funcţia de secretar general al Partidului unic, cunoscut sub denumirea de Partidul Muncitoresc Român, ce a luat naștere prin fuzionarea cu P.S.D. Acesta s-a impus în istorie, metodele sale de guvernare fiind caracterizate prin „bizantinism”, „abilă diplomaţie”, „cruzime” ori „viclenie”. În privința modului cum a fost apreciat Gh. Gheorghiu-Dej în plan extern, în vremea sa, cea mai relevantă mențiune este cea care se menţiona în necrologul publicat la moartea lui de către Comitetul „Free Europe” de la New York și anume „A fost responsabil, mai mult decât oricare alt om, de colapsul marilor planuri ale Moscovei privind estul Europei”. Detalii privind ceea ce i se impută si ce i se recunoaște din punct de vedere geopolitic vom analiza în cele ce urmează.

Referitor la regimul de i-a urmat lui Gheorghidiu Dej, precizăm faptul că regimul ceaușist a cunoscut 2 faze - prima fază a regimului ceauşist (1965-1971) se caracterizează printr-o relativă liberalizare. Este adoptată o nouă constituţie (1965), este schimbată denumirea ţării în Republica Socialistă România, iar Partidul Muncitoresc Român devine Partidul Comunist Român. În plan extern, este adoptată o politică de independenţă faţă de Moscova, se stabilesc relaţii diplomatice cu Republica Federală Germană (1967), iar în august 1968 este criticată intervenţia trupelor Tratatului de la Varşovia în Cehoslovacia, România refuzând să participe la înăbuşirea revoltei anticomuniste din această ţară. Vizitele lui Ceauşescu în Franţa, Anglia, Germania şi S.U.A., precum şi cele ale preşedinţilor Charles de Gaulle (1968) şi Richard Nixon (1969) vor contribui la creşterea rolului României pe plan internaţional.

A doua fază a regimului ceauşist, neostalinistă (1971-1980), are ca punct de pornire vizitele făcute de Ceauşescu în China şi Coreea de Nord, când sunt lansate tezele din iulie, care întrerup cursul liberalizării. Dezvoltarea economică a ţării a fost expusă indicaţiilor arbitrare ale dictaturii.