Separatia Puterilor in Stat

Imagine preview
(7/10)

Acest referat descrie Separatia Puterilor in Stat.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 7 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Drept

Extras din document

Separarea puterilor in stat a aparut ca idee dupa ce John Luke a studiat sistemul

constitutional englez El a observat ca pentru a elimina absolutismu monarhic si incalcarea drepturilor cetatenilor este necesar ca organul sau persoana care detine

puterea de a adopta legile sa nu o detina si pe acea de a judeca conflictele aparute in

societate, deoarece persoana sau organul in cauza sar putea sustrage el insasi de la

respectarea legilor adoptate iIluministii francezi aratau ca cele trei puteri : puterea

legislativa , puterea executiva si puterea judecatoreasca trebuie sa fie separata si

incredintate unor organe diferite ca o conditie fundamentala a garantari idealurilor care

constau in afirmarea drepturilor individuale. Nici o putere nu trebuie sa dispuna de mijloace suficiente care sa-i permita dominarea celeilalte si nici imixtiuni ale executivului in competenta legislativului.

Separarea puterilor in stat a fost reafirmata cu ocazia discutari proiectului Constitutiei Romaniei din 1991 in Adunarea Conatituanta, cu prilejul acestor dezbateri

s-au conturat doua orientari: Principiul separatiei puterilor in stat nu mai are vigoarea

sa initiala si ca prezenta in constitutie a altor instituti il face sa isi piarda actualitatea,

si a doua orientare afirma ca realitatea istoriei moderne confirma ca in tarile unde principiul separatiei puterilor in stat nu era asigurat a existat posibilitatea care s-a

transformat in realitate odata cu instaurarea regimurilor de tip dictatorial.

In momentul adoptarii actualei constitutii s-a propus prin vot prima orientare ,astfel

Incat in Constitutia Romaniei din 1991 nu apare o reglementare expresa a principiului

separarii puterilor in stat, acest principiu al separatiei puteri in stat a capatat o regle- mentare implicita atunci cand in atributile presedintelui statului a fost trecuta competenta de a veghea asupra bunei functionari si a raporturilor dintre puterile de

stat

Separatia puterilor in stat a devenit principiul fundamental al democratiilor moderne si o garantie esentiala a protectiei individului in raporturile cu putera. Statul are de inde-

plinit trei functii fundamentale: functia legislativa, functia executiva functia jurisdictionala

exercitari fiecarei functi ii corespude o putere: puterea legislativa, puterea executiva si

puterea judecatoreasca, fiecare putere este incredintata unor organe diferite cum ar fi:

parlamentului, sefului statului si guvernului, organelor judecatoresti. Punerea lor in echilibru a acestor puteri prin distribuirea judicioasa a atributilor si inzestrarea fiecareia

cu mijloace eficiente de control asupra celorlalte, stavilind astfel tendinta de a acapara

intreaga putere si de a abuza de ea, este conditia armoniei sociale si garantia libertati umane. Separatia puterilor in stat poate sugera doar o delimitare supla a functiilor ce revin autoritatilor publice, colaborarea si echilibrul autoritatilor statului. Separatia puterilor in stat are drept criteriu rolul organelor statului in raport cu legea, unele o edicteaza, altele o aplica, iar cea de-a treia categorie rezolva conflictele

Puterea este individuala si apartine poporului, suveranitatea statului este indivizibila delimitarea intre puteri este conventionala din moment ce parlamentul executa legea, este de neconceput ca functia legislativa sa fie in echilibru cu functia executiva

In Romania organizarea statala a exercitiului suveranitatii nationale este reglementata clar prin articolul 2 din Constitutie, detinatorul puterii suverane este poporul roman si el exercita aceasta putere prin organele reprezentative si prin referendum, organelor reprezentative li se incredinteaza doar exercitiul puterii, deci anumite imputerniciri si nu puterea ca atare. Nu este vorba de delegarea puterii ci de delegarea unor functii ale puterii. Titularul puterii este si ramane numai poporul roman, de aici rezultand importante consecinte juridice, inclusiv cele referitoare la responsabilitatea autoritatilor publice in fata acestuia. Este explicatia stiintifica a aliniatului 2 al articolului 2 in sensul caruia nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu. Se poate pune problema de a sti daca in Constitutia Romaniei isi gaseste exprimarea clasicul principiu al separarii puterilor in stat. Acest principiu a fost puternic afirmat in Revolutia romana din 1989. Raspunsul corect poate fi formulat numai prin interpretarea sistematica si logica a prevederilor constitutionale. Aceste prevederi utilizeaza termenii de: puteri si autoritati dar nu si pe cel de separatie. Evitandu-se termenul de separatie care poate evoca ruperea puterilor, separarea lor rigida, dandu-se termenului “puteri” semnificatii corecte din punct de vedere stiintific, doctrina juridica actuala si desigur Constitutia valorifica echilibrul puterilor. Examinand dispozitiile Constitutiei Romaniei putem constata ca ea consacra echilibrul puterilor in stat in continutul si semnificatia sa stiintifica si desigur moderna. Mai multe argumente sunt convingatoare

Fisiere in arhiva (1):

  • Separatia Puterilor in Stat.doc