Separația puterilor în stat

Partidele si mai ales opozitia si a opinia publica libera au rolul de a-i controla pe cei în ale caror mâini se afla puterea si de a participa la viata politica a societatii. Fireste ca daca întreaga autoritate statala s-ar cumula într-un sigur loc controlul si impulsionarea societatii nu ar mai fi posibile. Un control si o influentare eficienta a puterii statale este de neconceput în lipsa existentei unei autoritati statale. De aceea, comunitatea liberala încearca sa împarta autoritatea statala în diferite instante autonome care se supravegheaza reciproc, evitând astfel cumularea si monopolizarea puterii de catre un singur organ. La pluralitatea partidelor politice si a opiniilor publice se adauga, prin urmare, în statul democratic liberal si un numar mare de organe statale. Însa în timp ce în cazul partidelor si al opiniei publice, procesul pluralizarii revine fortelor sociale, felul în care este împartita autoritatea statala este stabilit prin Constitutie, puterea fiind distribuita între diversele instante independente una de cealalta. În Constitutie sunt fixate si competentele care revin acestor organe ale statului. Aceasta separatie constitutionala a competentelor statale nu vizeaza doar controlarea reciproca a organelor, ci si transparentizarea activitatilor aparatului statal. Separatia puterii protejeaza cetatenii fata de abuzurile statului si îl face sa înteleaga mai bine cum se desfasoara procesul de guvernare.

Separatia puterilor în statul democratic

Partidele si mai ales opozitia si a opinia publica libera au rolul de a-i controla pe cei în ale caror mâini se afla puterea si de a participa la viata politica a societatii. Fireste ca daca întreaga autoritate statala s-ar cumula într-un sigur loc controlul si impulsionarea societatii nu ar mai fi posibile. Un control si o influentare eficienta a puterii statale este de neconceput în lipsa existentei unei autoritati statale. De aceea, comunitatea liberala încearca sa împarta autoritatea statala în diferite instante autonome care se supravegheaza reciproc, evitând astfel cumularea si monopolizarea puterii de catre un singur organ. La pluralitatea partidelor politice si a opiniilor publice se adauga, prin urmare, în statul democratic liberal si un numar mare de organe statale. Însa în timp ce în cazul partidelor si al opiniei publice, procesul pluralizarii revine fortelor sociale, felul în care este împartita autoritatea statala este stabilit prin Constitutie, puterea fiind distribuita între diversele instante independente una de cealalta. În Constitutie sunt fixate si competentele care revin acestor organe ale statului. Aceasta separatie constitutionala a competentelor statale nu vizeaza doar controlarea reciproca a organelor, ci si transparentizarea activitatilor aparatului statal. Separatia puterii protejeaza cetatenii fata de abuzurile statului si îl face sa înteleaga mai bine cum se desfasoara procesul de guvernare.

Teoria traditionala a separatiei puterilor

Libertatea unei societati nu poate fi garantata decât atunci când autoritatea statala este separata pe domenii autonome. Aceasta afirmatie constituie esenta teoriilor politice contemporane. Separatia puterilor este cea care deosebeste în mod fundamental democratia liberala de dictatura. Într-o dictatura, întreaga autoritate decizionala revine unui singur individ sau partid. Aici nu exista controlul puterii, ceea ce face ca indivizii sa fie expusi abuzurilor detinatorilor puterii. În acest sens Montesquieu, parintele teoriei separatiei puterilor a spus: "Totul ar fi pierdut daca aceeasi persoana sau acelasi grup de oameni influenti - nobili sau simpli cetateni, ar detine controlul asupra tuturor celor trei puteri: puterea de a emite legi, de a executa deciziile si de a da verdicte juridice."

Si George Washington a sustinut aceeasi teorie în mesajul sau de adio adresat poporului american în 1796: "Esenta puterii se manifesta în dorinta de a cuprinde toate functiile autoritatii, impunând astfel, indiferent de forma de guvernare, principiul despotismului. O evaluare corecta a acestei dorinte de putere si a predispozitiei omului de a abuza de aceasta este suficienta pentru a va convinge de adevarul acestei afirmatii. Necesitatea controlului reciproc în exercitarea puterii politice, sub forma separarii autoritatii în diferite segmente, fiecare segment aparând societatea de eventualele abuzuri facute de celelalte segmente, a fost dovedita de istoria mai veche, dar si de cea mai recenta.