Servicii Publice Locale

I . CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND

SERVICIILE PUBLICE

I.1. Notiune. Trasaturi

In literatura de specialitate,precum si in limbajul curent,notiunea de serviciu public este utilizata intr-un dublu sens,astfel:

-in primul rand,se utilizeaza sensul organic,desemnand un organism,o persoana juridica,publica sau privata,prin care se realizeaza o activitate care satisface un interes public;

-in al doilea rand,este folosit sensul material-functional,prin care este desemnata activitatea desfasurata de organismul sau persoana juridica prestatoare a serviciului.

O prima definire a termenului de serviciu pubic,cea clasica, considera ca serviciul public este acea activitate de interes general prestata exclusiv de persoane publice.Profesorul P.Negulescu desfineste serviciul public dupa cum urmeaza:”Serviciul public este un organism administrativ creat de stat,judet sau comuna,cu o competenta si puteri determinate cu mijloace financiare procurate din patrimoniul general al Administratiunii publice creiatoare;pus la dispozitia publicului pentru a satisface in mod regulat si continuu o nevoie cu caracter general,careia initiativa privata nu ar putea sa-i dea decat o satisfactiune incompleta si intermitenta.”

Conceptul de servicii publice a evoluat în timp, ca urmare a dezvoltării practicilor administrative şi a reflectării lor în plan ideatic. În procesul evoluţiei sale, literatura de specialitate a identificat definiţii cu un spectru foarte larg.

Legislaţia română pune accent pe latura materială a serviciului public, respectiv, ca tip de activitate. În acest sens, serviciile publice reprezintă totalitatea activităţilor şi acţiunilor de utilitate şi interes public, desfăşurate sub autonomia administraţiei publice, având drept scop furnizarea de servicii de utilitate publică. De aici reiese caracterul complex al conceptului de serviciu public.

Trebuie evidenţiate condiţiile ce vor fi respectate la înfiinţarea serviciilor publice:

- Obligaţia de a înfiinţa servicii publice de interes local numai în limitele legii;

- Autorităţile administraţiei publice au dreptul de a desfăşura la un nivel local servicii publice cu caracter statal;

- Înfiinţarea serviciilor publice trebuie să urmeze procedura prevăzută de lege cu cele trei restricţii: fixarea obiectivului de activitate, organizarea şi funcţionarea pe baza unui regulament emis de administraţie, controlul modului în care îşi realizează prerogativele;

Desfiinţarea serviciul public este de competenţa aceleaşi autorităţi care a aprobat înfiinţarea.

In literatura de specialitate a fost formulata teza conform careia statul poate organiza doua categorii de servicii publice:

-cu titlu de monopol,situatii in care statul nu permite particularilor sa presteze astfel de servicii ,acestia putand fi doar beneficiarii acestora(stare civila,protective civila,eliberarea cartilor de identitate,incasarea impozitelor si taxelor,etc).

-fara titlu de monopol,situatie in care este admisa initiativa private (universitati teatre, asigurari,etc).

Majoritatea autorilor considera ca serviciului public ii sunt specifice urmatoarele trasaturi:

a)este un organism specializat care satisface un interes public;

Serviciile publice ale statului, judetului si comunei sunt organizare si functioneaza ca:

-organe ale administratiei publice(ministere,servicii descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe central,etc.)

-institutii publice(universitati,scoli,biblioteci,teatre,etc)

-regii autonome de interes public,care in literatura de specialitate interbelica au fost denumite stabilimente publice.

b)se infiinteaza prin lege sau pe baza legii;

c)activitatea se desfasoara in realizarea puterii publice;

d)desfasoara o activitate continua si ritmica dupa un program prestabilit si adus la cunostinta publica;

e)baza materiala necesara activitatii se asigura in principal din bugetul statului,judetului sau comunei;

f)egalitatea tuturor cetatenilor in raport cu serviciul public.

Intr-o interpretare mai sintetica,serviciul public este definit ca un ansamblu de activitati organizate si autorizate de administratia publica pentru a satisface nevoi sociale de interes public.

În concluzie, serviciul public reprezintă un ansamblu de utilităţi şi acţiuni de utilitate şi interes general, cu caracter permanent şi continuu, organizate, potrivit specificului cerinţelor locale, în limitele legii şi autorizate de administraţia publică, în vederea satisfacerii nevoii sociale.

I.2. Clasificarea serviciilor publice

Serviciul public este un organism creat de catre stat, judeţ sau comună, cu o competenţă şi putere determinate, cu mijloacele financiare procurate din patrimoniul general al admnistraţiei creatoare, pus la dispoziţia publicului pentru a satisface în mod regulat şi continuu o nevoie cu caracter general, căreia iniţiativa privată nu ar putea să-i dea decât o satisfacţie incompletă şi indeterminată.

Serviciul public este mijlocul administraţiei prin care se prestează cetăţenilor servicii de interes general, în regim de putere politică. Infiinţarea serviciilor publice este atributul exclusiv al autorităţilor deliberative, respectiv al consiliilor locale iar organizarea şi functionarea lor constituie atributul autorităţilor executive, adică al prefecţiilor şi primarilor. In categoria serviciilor publice se includ:

• Servicii publice cu caracter statal

• Servicii comunitare (infiinţate la nivel local, dar şi judeţean)

• Serviciile publice de gospodărie comunală

• Alte servicii publice locale

• Servicii publice comerciale

• Servicii publice pentru activităţi culturale

Dupa natura serviciilor publice se disting :

• Servicii publice administrative(S.P.A.)

• Servicii publice industriale şi comerciale(S.P.I.C)

Dupa modul în care se realizează interesul general deosebim :

• servicii publice al căror scop este satisfacerea directă şi individuală a cetăţenilor

• servicii publice care oferă avantaje particularilor în mod indirect

• servicii publice destinate colectivităţii în ansamblu