Sisteme partidiste și implicațiile acestora-abordare comparativă

I.RĂDĂCINI ISTORICE ALE PARTIDELOR POLITICE.

Recunoaşterea oficială a suveranităţii poporului şi instituţionalizarea acesteia în importante documente politico-juridice în secolele XVIII-XIX ,au constituit primul pas în asigurarea participării cetăţenilor la conducerea statului modern..Odată înfăptuită această participare ,prin sistemul electoral ,care a permis desemnarea de către popor a reprezentanţilor săi în parlamentul modern şi,prin aceasta ,constituirea unui segment al guvernării prin manifestarea voinţei sale suverane ,s-a reforjat un fenomen sociologic întalnit în perioada de ascensiune a primelor tipuri de organizare a societăţii sclavagiste şi anume partidele politice.

Partidele politice au cunoscut o apreciată înflorire în cadrul democraţiei sclavagiste ateniene şi apoi în timpul Republicii romane ,fiind însă vizibile până tărziu în Imperiul Roman de Apus şi ulterior în Bizanţul împăraţilor creştini.

În epoca sclavagistă partidele politice aveau o existenţă efemeră şi erau mai mult sau mai puţin organizate .Corespondenţele acestor grupări politice ,apărute în perioada de formare a relaţiilor de producţie burgheze şi apoi consolidate după victoria revoluţiilor burgheze ,întruneau,unele trăsături categoriale specifice partidelor existente ,de exemplu ,în polisurile greceşti sau ale partidelor ce-şi disputau influenţa politică în societatea romană.

În Evul Mediu partidele politice au rezultat din desprinderea din anumite familii dinastice ,din vârfurile claselor sociale sau din ierarhia Bisericii catolice ,a unor lideri care au organizat şi au condus anumite grupări monarhice ,nobiliare sau religioase.Formaţiunile politice respective erau compuse dintr-un grup restrâns ,membrii acestuia erau legaţi între ei nu numai prin interese comune şi afinităţi politice ci şi printr-o anumită solidaritate de grup şi disciplină consacrate într-un statut sau ordin.

Aceste formaţiuni politice nu pot fi socotite înca partide politice în sensul modern al cuvântului.Ele sunt precursori istorici ai unor forme de organizare şi acţiune politică care s-a cristalizat ca factorii cei mai expresivi şi mai activi ai politicului în epoca contemporană.Studierea condiţiilor şi formelor de manifestare a acestora este deosebit de utilă pentru definirea şi interpretarea fenomenului partidist.

Burghezia a intuit rolul şi funcţia partidelor ,văzând în ele instrumente de luptă împotriva feudalismului şi a absolutismului monarhic.Odată cu revoluţia burghezo-democratică din 1848 partidele politice moderne şi-au desăvârşit în scurtă vreme fizionomia,fiind instituţionalizate ca segmente importante ale sistemului politic.Partidele moderne s-au nascut în paralel cu apariţia sistemelor electorale şi dezvoltarea parlamentelor moderne.

Funcţia socială a unor asemenea formaţiuni sau forţe politice a constat în stabilirea şi extinderea unor noi legaturi operaţionale permanente între guvernanţi(puterea executiv şi parlament)pe de o parte ,şi cei guvernaţi,pe de alta parte.Aceste formaţiuni politice s-au implicat tot mai activ în procesul de guvernare ,cel puţin la nivelul său organizaţional : în formarea structurii de guvernare(parlamentul şi guvernul).

II.CONCEPTUL DE PARTID POLITIC.

În cadrul societăţii ,activitatea politică nu se realizează numai prin intermediul statului ,a organismelor şi instituţiilor ce ţin de acesta ,ci şi printr-o vastă şi complexă reţea de organizaţii şi instituţii nestatale.În cadrul celor din urmă se relevă prin importanţă ,rol şi manifestare ,partidele politice.

Partidele politice reprezintă structuri politice, având un caracter organizat şi permanent ,care îi grupează pe toţi acei cetateni ce-şi manifestă adeziunea faţă de un anumit program ,exprimându-şi voinţa de a acţiona pentru dobândirea puterii politice în stat ,prin mijloace constituţionale ,şi pentru aplicarea programului de guvernare al respectivului partid la nivel naţional.

Edmund Burke ,unul din fondatorii gândirii politice engleze afirmă că un partid politic este „un corp de oameni animaţi de un principiu particular ,asupra căruia sunt de acord ,pentru a promova ,prin eforturile lor interesul naţional”.

Politologul francez Maurice Duverger menţiona în celebra sa lucrare ,intitulată „Sociologia politică” că în prima jumatate a secolului trecut ,când se vorbea de partidele politice ,se aveau în vedere în mod esenţial ideologiile mai degrabă decât oamenii care le împărtăşeau şi aparţineau unui anumit partid.Între cele două războaie mondiale ,politologia occidentală continentală şi americană punea